Marele actor Marin Moraru a plecat dintre noi duminică. Era un actor genial, un profesor sever, un prieten devotat. Declarase în ultima vreme, în rarele sale ieșiri publice, că nu a găsit niciun reprezentant al generației tinere din teatru și film care să-i atragă atenția. Actrița Rodica Mandache ne dă o explicație...
Oare chiar să nu fi plăcut maestrul pe nimeni? Care săf ie explicația? Actrița Rodica Mandache ne-a explicat de unde se trăgea această dezamăgire a inegalabilului Marin Moraru.
„Era un om dificil, un om foarte sever cu el și cu ceilalți, nu era ușor să lucrezi cu el, trebuia să creadă bine în ceea ce făcea”, spune actrița.
De ce nu credea în generația tânără? „Generația tânără – fiecare om are dreptul să fie dezamăgit, cum fiecare om are dreptul să spună «eu nu cred în generația tânără». Eu, personal, cred foarte tare în generația tânără.
Mi-aduc aminte că Radu Afrim, care după mine e vârful regiei tinere, a vrut să lucreze cu Marin Moraru și nu a accetpat. Nu poți să spui că ești deziluzionat atâta vreme cât stai numai pe margine. El nu a lucrat cu ei și nici nu știu dacă le-a văzut spectacolele”.
Cam dură această constastare. Dar de ce? „Era foarte sever, dur, credea foarte tare în perceptele meseriei așa cum am învățat-o noi, cum ni s-a predat nouă, a apărat-o ca pe o cazemată. Faptul că nu credea în generația târnără... nu a încercat să le dea mâna, să vadă cum e. A fost și profesor la institut și a scos o serie foarte bună și-a iubit studenții, a crezut în ei, a fost extrem de sever, cum era în viața lui. Peste toate, Marin Moraru avea un farmec extraordinar, avea haz. Și... avea această prietenie față de Gheorghe Dinică. Se completau pentru că atunci când erau foarte tineri au lucrat cu un regizor David Esryg, care le-a impus felul de a fi, de a juca, de a gândi teatru. Atunci, la începtul începutului. Au lucrat și au zburat, au făcut o voltă pe care majoritatea actorilor nu au putut s-o facă, nu s-au putut compara cu restul, pentru că ei erau acei actori foarte moderni, foarte speciali, foarte talentați, cu un fel nou de a interpreta de a juca. În general, se spune că actorii sunt cei care culeg din viață tot omenescul, și bun și răuu, pe care îl tranformă în hrana spirituală cu care se construiesc personajele. Or, dacă viața asta pe care o ducem este cum este și lucrurile sunt atât de haotice, nu mai există rigoare, disciplină - așa sunt și personajele și omul care face teatru. Felul de a recepționa viața noastră cea de toate zilele.
A avut o carieră foarte frumoasă, cât a fost Dinu Săraru la TNB, a crezut în el foarte tare. De fapt, nu trebuia să crezi în el, el era ca o piatră scumpă. Trebuia numai să-i pui montura pe care o merita”.
Generația tânără l-ar fi dezamăgir pe Marin Moraru. Dar ... generația de aur, din păcate, dispare...
„Faptul că dispare un actor ca el, după ce au dispărut Beligan, Gheorghe Dinică, Ovidiu Iuliu Modovan, Moțu Pititiș, e ca și cum ar fi un castel, un palat și ceva se năruie. Sigur că o să se facă o construcție frumoasă, modernă, cu alții, dar așa cum au fost ei nu știm dacă o să se mai nască. Unul ca Marinuș Moraru e greu să se nască imediat. Lasă un gol care nu poate fi umplut. Și din cauza asta și tristețea este mai mare și te apucă un fel de panică. Dispare soliditatea pământului de sub picioarele tale. Începi să calci în hău. Pleacă, într-un fel, lucrurile cunoscute și știute și tot ce e necunoscut îți provoacă o frică uriașă, o panică și o disperare de viață.
Fiecare clipă pleacă cu câte unul dintre cei pe care te sprijini. Se mai dărâmă un un perete”, a încheiat cu tristețe Rodica Mandache.