România. Mircea Lucescu va încheia o carieră impresionantă pe banca echipei naționale. După ce a luat o decizie surprinzătoare, aceea de-a reveni alături de „tricolori”.

„Il Luce” a văzut tot ce se putea vedea în fotbal, ba mai mult chiar decât atât. CV-ul său cuprinde numele unor echipe cunoscute de toată lumea, dar, din punct de vedere sportiv, apogeul l-a atins în sezonul 1998 - 1999.

Atunci când tehnicianul român a fost numit antrenor pe banca celor de la Inter Milano. Este, de departe, cea mai importantă echipă la care a lucrat Lucescu, incomparabilă cu Galatasaray, Besiktas, Șahtior (a câștigat UEFA în 2009) sau Dinamo Kiev. La acestea din urmă, a cucerit trofee, și-a blindat conturile din bănci, a lansat jucători importanți. Dar nimic nu este peste experiența tumultuoasă de la Inter.

Până în urmă cu câțiva ani, clubul din Milano a fost o afacere a familiei Moratti. Angelo, apoi Massimo au creat unul dintre cele mai respectate nume din fotbal.

Mircea Lucescu, la apogeul carierei, a preluat-o pe Inter Milano

În iarna anului 1998, Massimo Moratti a renunțat la tehnicianul Gigi Simoni și l-a sunat pe Mircea Lucescu. Românul se afla la jumătatea sezonului, cu Rapid București. Nu a ezitat, i-a părăsit pe giuleșteni a preluat un Inter aflat în suferință. Dar care avea un vestiar ticsit de vedete. Moratti era cel mai puternic investitor din acei ani. Nu se uita la bani și cumpăra nume de referință.

El reușise să-l aducă la formația sa, pe brazilianul Ronaldo, în vara anului 1997. După ce atacantul uimise lumea fotbalului, într-o singură stagiune petrecută la Barcelona. Așadar, pe lângă cel mai bun fotbalist al lumii la acea vreme, Lucescu îi mai pregătea la Milano pe Gianluca Pagliuca, Giuseppe Bergomi, Javier Zanetti, Youri Djorkaeff, Roberto Baggio, Diego Simeone, Ivan Zamorano sau Andrea Pirlo.

Multe vedete, dat și multe probleme

O colecție de vedete la care ar fi visat orice antrenor. Dar, pe de alt parte, o colecție de jucători, unii dintre ei, problematici. Capricioși și orgolioși. Lucescu a fost numit în decembrie 1998 și nu a rezistat decât până în martie 1999.

A alternat meciurile foarte bune, 4-1 cu Roma, 6-2 cu Veneția, 5-1 cu Cagliari, 5-1 cu Empoli, cu unele mai puțin reușite: 1-2 la Perugia, 0-1 la Lazio, 0-1 la Parma.

„Il Luce” a avut mari probleme cu doi jucători. fundașul nigerian Taribo West și mijlocașul portughez Paulo Sousa. Primul i-a aruncat tricoul antrenorului, după ce a fost schimbat în timpul unui meci la Vicenza (1-1), Lusitanul „l-a săpat cât a putut”. Lucescu nu a mai rezistat după ce a pierdut un meci, în deplasare, cu Sampdoria, scor 0-4.

Cât timp a stat la Inter (1997 - 1999), West avea să se dovedească a fi o mare problemă și pe teren, acolo unde era o catastrofă, dar și în vestiar. Sousa a stat între 1998 și 2000 și a dezamăgit crunt. A fost departe de mijlocașul care făcea furori în tricoul lui Juventus.

„Il Luce” își amintea cu plăcere de brazilianul Ronaldo, superstarul cu care a lucrat în acea scurtă vreme la Inter.

„A fost unul dintre cei mai mari atacanți din istoria fotbalului, un băiat educat, cu un discurs îngrijit, îmi plăcea cum vorbea în interviuri. Nu am avut probleme cu el în vestiar. Stătea în banca lui. Impresiona și la antrenamente. Îl arunca pe Taribo West (n.r. - fundaș nigerian care l-a sfidat pe „Il Luce” aruncându-i tricoul) la pământ dintr-o fentă! De asemenea, îi plăcea foarte mult berea””,povestea Lucescu, în urmă cu mai mulți ani, pentru EVZ.

A simțit că nu mai are vestiarul cu el și a plecat. Ulterior avea să spună că a regretat decizia pripită. A revenit la Rapid, acolo unde locul era ținut cald de Țiți Dumitriu și a câștigat Liga I în acel sezon.

Clubul care nu obținea rezultate

În ciuda investițiilor masive făcute de Moratti în acei ani, Inter a câștigat mult prea puțin. Cupa UEFA în 1994 și 1998. În Serie A a stat mult timp în umbra rivalelor Juventus și AC Milan. Nici antrenori ca Marcello Lippi sau Hector Raul Cuper nu au câștigat trofee.

Abia după scandalul de corupție din 2006, atunci când torinezii au fost retrogradați, Inter avea să domine fotbalul italian. Și să câștige Liga Campionilor, în 2010, cu Jose Mourinho și Cristi Chivu pe teren. Ulterior, cu pierderi ce depășeau 1 miliard de euro, în 20 de ani, Moratti avea să vândă clubul.