Suntem unici! Ochi, buze, mâini, amprente. De când eram mică, mi-a fost cultivată încrederea în ideea că totul este posibil dacă ai curaj, credință și un zâmbet larg.

M-am întrebat care este cel mai bun mod, pe care ar trebui să îl abordez, pentru a structura acest articol. Cum aș putea să adun valul de gânduri și să îl așez pe coala albă, făra a pierde detaliile esențiale. Răspunsul problemei a venit printr-o întrebare frumoasă, acompaniată cu note de mister: ,,Cine sunt eu?”

Simplu și complicat, o combinație des întâlnită în generația actuală, mai ales în rândul tinerilor. Este simplu datorită imaginației noastre bogate, originale, firi visătoare și curioase. Complicat pentru că fugim de propriile defecte, nu oferim mereu iubirea necesară, ne este teamă de respingere, de eșec și suntem mereu vigilenți pentru a nu fi judecați.

Deși avem personalități, trasături și aspirații diferite suferim de o boală contagioasă, se numește frică. Se manifestă în diferite forme și pătrunde în cele mai ascunse zone ale sufletului nostru.

Suntem OTS, Organizația Tinerilor din Sibui și vă prezentăm scurtmetrajul ,,O viață înseamnă mai multe generații”, care zugrăvește fereastra eternă a generației 2021. Oglinda prin care puteți admira o mică parte din sufletul tânăr al unor adolescenți ce susțin cu tărie Campania „Pro Life”.

Proiectul a dat naștere unor momente inedite. Este alcătuit din 4 scene diverse, conturate de cadre naturale, din cea mai importantă instituție etnomuzeală din România, Muzeul Astra.

Prin peisajele frumoase, urmate de secvența semnificativă a drumului, interviurile interactive și partea finală, alcătuită din reversul tradițional, dorim să vă prezentăm viziunea noastră sinceră și modul în care ne raportăm asupra vieții.

Drumul de țară, pe care sunt așezate „personajele”, reprezintă etapa pe care fiecare copil este dator să o plătească, maturizarea. Jocul zglobiu, zâmbetele și muzica sunt doar câteva elemente pe care le-am presărat pe drum, pentru a eclipsa bucuria de a fi tânăr.

Apariția celor trei oratori în scenă este punctul culminant. Prologul marchează momentul conștientizării, valorificării conceptului „ sunt tânăr, vreau să iubesc și prin artă să trăiesc”.  Versurile prezintă viziunea asupra generațiilor și mesajul pe care dorim să îl lăsăm în urmă.  Fiecare suflet contribuie semnificativ prin acțiunile sale, fie că este vorba de o îmbrățișare, o privire caldă sau o vorbă bună. Astfel, micul efort pe care îl facem acum, este pentru a îmbunătăți și a pregăti drumul viitorilor tineri.

Interviul cuprinde o serie de întrebări captivante, acompaniate de răspunsuri pline de entuziasm. Emoția fiecarui vorbitor crește, pe parcursul filmărilor, mai ales când le sunt adresate întrebările: ,,Ce amintire nu le-ai povesti nepoților tăi? Dacă ar fi să faci un lucru pe gratis tot restul vieții tale, care ar fi acela? Ce ar fi pierdut lumea dacă nu te-ai fi născut? Ce culoare crezi că are viața? ” Unele răspunsuri sunt comice, altele profunde. Fiecare intervievat are o paletă și un mod autentic prin care valorifică întrebarea.

Finalul conturează „metafora drumului”, un revers al introducerii. O ultimă întoarcere pe drumul copilăriei, construit din praf de stele. Ce poate fi mai frumos decât o călătorie pe drumul infantilității și al visării?

De ce am ales să realizăm acest proiect? La baza fiecărei acțiuni există un fundament. Ideea pe care dorim să o transmitem este una cât se poate de naturală. Din dorința de a ne face auziți, în această epocă tehnologizată, am încercat să tragem un semnal de alarmă. Scurt metrajul reprezintă vocea și interesul pe care îl avem pentru cei care ne vor lua locul. Ținta sunteți voi, cei din viitoarea generație. Ne gândim deja la voi!

Suntem conștienți de propriile defecte. Simțim discrepanța dintre generația bunicilor, a părinților și a noastră, cea actuală. Însă un lucru ne deosebește și ne oferă un plus valoros. Nu rezistăm la frig, nu suntem la fel de atenți și harnici, dar mereu vom avea o parte specială. Ceva ce doar noi vom putea face, ceva cu care ne-am născut și ne vom remarca. ,,Avem capacitatea de a crea din nimic artă, talentul de a picta în cuvinte și de a cuprinde în palmă tot cerul printr-un vers”

La întrebarea ,,Cine sunt eu?”  nu îmi pot răspunde încă.  Pentru familie ,, sunt un copil într-o casă urbană” , pentru colegi ,, o fată într-o mică școală” , prietenii îmi spun  ,, energie primară” , iar pentru restul lumii ,,o domnișoară cu suflet de ceară”. Ce însemn ,,eu”  pentru acesastă lume spectaculoasă nu voi afla niciodată în întregime. Ceea ce știu cu adevărat este că împreună cu prietenii și totodată colegii mei din organizație, vom reprezenta o mică sursă de inspirație. Obiectivul nostru este transmiterea unor informații utile, din experiențe personale.

OTS v-a prezentat sinteza celor 11 minute ale scurt metrajului Pro VIAȚĂ. Prin munca adusă realizării proiectului, zugrăvim arta de a crea din simple întrebări, o chitară și câțiva oameni valoroși un remediu. Dorința întregii echipe este de a influența pozitiv oamenii, în special tineretul. Pornind de la acest scop, am resușit să culegem un buchet de gânduri, formând un proiect original. Știm cum este să te afli în postura de a fi tânăr, deseori ne fura peisajul. Important este să fim conștienți de valoarea vieții, fiindcă de noi depine totul, de aceea afirmăm cu putere că ,,O viață înseamnă mai multe generații! ”

 ,,Sunt un spirit tânăr al acestei generații, vreau să las în urma mea un cufăr plin de creații, fiindcă dragă cititor, până la urmă am să mor și toată averea mea va rămâne-n palma ta!”

Teodora Cândea, membru OTS