Plecată de mai bine de zece ani în Portugalia, sătmăreanca de origine, Karina Vlad, căsătorită Mureşanu, reuşeşte să-şi îndeplinească visul din copilărie, de a deveni scriitoare, la peste 3.500 de kilometri de casă. Ea îşi va lansa la finalul acestei luni primele ei cărţi în cadrul unui eveniment care îşi doreşte să amelioreze imaginea comunităţii româneşti din Portugalia şi la care sunt aşteptaţi ambasadorul României la Lisabona şi conducerea ICR.
Karina Vlad a absolvit în urmă cu 18 ani Liceul Doamna Stanca din Satu Mare, după care a intrat în presă, devenind o ziaristă cunoscută şi apreciată la Radio Transilvania şi PRO TV Satu Mare, având colaborări cu Gazeta de Nord-Vest. În 2001 a luat calea pribegiei, începând o nouă viaţă în Portugalia, mai exact în Cascais, o suburbie luxuriantă a Lisabonei, aflată pe coasta Atlanticului.
Devine scriitoare departe de casă După zece ani de la ceea ce numeşte aventura portugheză, în care a dat naştere unei fiice minunate, Diana, Karina Vlad şi-a găsit liniştea la marginea oceanului, s-a regăsit pe ea şi a început să scrie. De fapt, şi-a reluat notiţele şi le-a pus cap în cap, pentru că ea scrie de când se ştie. Cei care o cunosc ştiu că miniona blondă citea toate cărţile care îi ajungeau pe mână şi niciodată nu-i erau destule. Uneori şi scria, dar niciodată suficient cât să se închege de-o carte. "Am reînceput să scriu de vreo 2-3 ani. Mi-am reluat "Poveştile pentru copii isteţi" şi încurajată de prieteni am decis să le public. Bineînţeles că mi-a luat o groază de timp până să găsesc o editură, pentru că aşa e în România, se publică mai mult autorii străini", îşi aduce aminte Karina. Până la urmă, prin prieteni şi familie, Karina a ajuns la Editura Dacia XXI, care i-a publicat prima sa carte de poveşti pentru copii, intitulată "Poveşti pentru copii isteţi". Se întâmpla în 2010. Cartea conţine o serie de poezii şi fabule despre animale şi viaţa la ţară, menite să le insufle micilor cititori dragostea pentru natură şi pentru lectură. Scrise cu gândul la copiii emigranţilor români, morala fabulelor vorbeşte de cele mai multe ori, într-un limbaj accesibil celor mici, despre toleranţă, empatie şi acceptarea diferenţelor. Astfel, cei care vor face parte din ce-a de-a doua generaţie de emigranţi, vor şti de mici că a fi diferit nu e rău, ci poate fi grozav şi că tocmai aceste diferenţe îmbogăţesc lumea în care trăim.
O lansare în lipsa autorului Succesul pe care l-a avut cu prima sa carte a determinat-o să reia de la naftalină un manuscris la care începuse să scrie cândva în adolescenţă, cu un nume parcă predestinat pentru succes: "Şerpoaica", ficţiune istorică şi mitologică, dar şi o cutremurătoare poveste de dragoste, inspirată de legenda cetăţii din Ardud. A scris pe nerăsuflate, iar după scurt timp şi-a uimit toţi prietenii anunţându-i că este gata să de-a drumul Şerpoaicei în lume. "Am avut noroc, din nou, cu editura Dacia XXI, care după ce a citit romanul mi-a spus că mă publică. Cred că aceea a fost una dintre cele mai fericite zile ale vieţii mele", afirmă Karina. Astfel, şi-a văzut lansat primul roman, deşi nu a putut participa la propria lansare care a avut loc în Satu Mare.
Răsplata vieţii Dar viaţa se " răzbună" frumos când vrea, iar Karina îşi vede azi împlinit un nou vis, în cadrul unui eveniment care se anunţă a avea oaspeţi de seamă: O dublă lansare de carte, a Poveştilor pentru copii isteţi şi a Şerpoaicei, în cadrul unei eveniment care îşi doreşte să amelioreze imaginea comunităţii româneşti din Portugalia, la care este aşteptat inclusiv ambasadorul României în Portugalia, Vasile Popovici şi directorul adjunct al Institutului Cultural Român din Lisabona, Antoaneta Roman. Evenimentul va avea loc mine, 28 octombrie, la restaurantul Per Tutti, din Oeiras, în apropiere de Lisabona, iar la acesta vor participa membri ai comunităţii româneşti şi elevi de la şcolile româneşti de sâmbăta.
Povestea Şerpoaicei Povestea Şerpoaicei se lasă cunoscută puţin pe ultima copertă a romanului: "La fel ca toate generaţiile de copii care s-au jucat la umbra turnului cetăţii din Ardud, a avut şi generaţia mea parte de acele istorisiri minunate şi înfricoşătoare în acelaşi timp, despre Prinţesa-Şerpoaică, pe care le-au auzit şi părinţii noştri şi bunicii noştri, înaintea lor. Am încercat să " presar" povestea, cu cât mai multe elemente " neaoşe" şi să o împletesc cu alte legende legate de aceste tărâmuri de poveste din nord-vestul Transilvaniei, pe care mulţi dintre noi le numim acasă. Cât despre celelalte poveşti şi legende pe care le veţi întâlni în carte, multe ne arată bogăţia spirituală a acestui popor care a trăit mereu la poarta dintre Rasărit şi Apus, la " răspântia imperiilor". Dacă treceţi vreodată prin părţile Tarnei, încă mai puteţi găsi oameni care să-l pomenească pe Nikita, Sihastrul, sau să vă povestească despre Peştera piticilor. La fel cum, alte poveşti despre legendarul Zburător dacic, veţi putea găsi prin toate ungherele ţării. Şi nu în ultimul rând, locuitorii Cămărzanei se mândresc şi în ziua de azi cu provenienţa numelui satului lor. Şi, da, biserica din Acâs, tot netencuită o veţi afla..." Din punct de vedere istoric, ceea ce ne învaţă această " poveste pentru oameni mari" care pomeneşte războiul de independenţă condus de Francisc Rakóczi al II-lea şi revolta haiducilor lui Pintea Viteazul, este că românii şi maghiarii din Transilvania au o istorie comună în care au luptat uneori împreună pentru aceleaşi cauze, reuşind să depăşească astfel, tot împreună, crize mult mai grave decât cea pe care o trăim noi acum.