Dantela a fost şi este un lux. Pe vremuri, cine purta dantelă arăta cât este de bogat sau îşi arăta rangul social. Mai demult, a avea o manta cu aplicaţii de dantelă te putea costa două – trei vite sau o bucată măricică de pământ.

Dantela  ar fi apărut cu mii de ani în urmă. Dar noi ne oprim cu povestea pe teritoriul Transilvaniei. Pe la 1600 şi ceva...

Muzeul Național Secuiesc din Sfântu Gheorghe,  în parteneriat cu Secția de Etnografie și Artă Populară și Secția Istorie a Muzeului Județean Mureș, din Târgu Mureș organizează expoziția „Dantele transilvănene”, astăzi, la ora 16.00. Evenimentul se desfăşoară la Muzeul de Etnografie si Artă Populară, din Târgu-Mureş. Odată cu expoziţia se organizează şi ateliere de dantelărit.

Revenim la povestea noastră. Dr.Enikő Szőcs Gazda, curatorul expoziţiei, a oferit, pentru EVZ, câteva date despre istoria dantelei în Transilvania. Nu oricine putea avea, în secolul al XVII-lea, asemenea minunăţie.   

Dantela cu suveica satmareana. Acest tip de dantela era lucrat si de Regina Maria

 

„Dantela este un tip de lucru de mână, care are o tradiție relativ mare în lume. Unele dintre  categoriile sale – cum ar fi macrameul – au chiar un trecut milenar: țesătoarele au încercat să-și fixeze urzeala țesăturii prin diferite noduri, uneori în mod estetic și decorativ. Alte variante – cum ar fi dantela împletită – a fost prezentă chiar și în Egiptul antic. Dantelele brodate sunt de asemenea tipuri foarte vechi, au fost folosite mai ales pentru fixarea a două capete de țesătură prin puncte diferite. Există și tehnici mai noi – ca dantela cu ciocănele, răspândită mai ales datorită modei renașterii italiene și olandeze. Aceasta se consideră azi cea mai cunoscută tehnică. Se realizează cu unelte variate: o rolă de textilă umplută cu rumeguș și multe bețișoare strunjite pentru ață, cu sute de ace cu gămălie. Ornamentul se realizează prin împletirea-conducerea firului în jurul acestor ace. Dantela cu suveică este o variantă de influență franceză – numită și frivolité – care se realizează cu o unealtă de forma unei bărcuțe, cu care se formează cerculețe, fixate apoi cu ajutorul acului de croșetat. O categorie la fel de faimoasă este dantela de plasă sau filet-ul, care s-a format din tehnica executării plasei de pescuit, această plasă fiind brodată ulterior prin puncte variate. Trecând prin aceste tehnici mai puțin cunoscute ajungem la tehnicile mai familiare, ca dantela croșetată si la derivatele acestuia cum ar fi tehnica point-lace făcut dintr-un șnur croșetat și dantela tricotată. Literatura de specialitate face deosebire între dantelele «adevărate», cum ar fi dantela cu ciocănele sau dantela cu suveică și dantelele «false», care sunt imitații ale tehnicii adevărate, cum ar fi croșetul sau filetul.”

 

Dantela a salvat minerii

 

 „În Transilvania, categoriile «adevărate» de dantele apar începând cu secolul al XVI-lea. Primele dantele cu ciocănele au fost importate din Saxonia, din teritoriile poloneze (zona Cracovia), morave și slovace și din Viena, după cum reiese din protocoalele de plătire a vămii. Există o legătură strânsă între minerit și dantelărit: în regiunile miniere, unde era o agricultură nedezvoltată, soțiile minerilor au încercat să câștige bani din meșteșugul dantelei. Această preocupare a fost sprijinită de guvernele din țările respective, pentru că era o modalitate de a asigura supraviețuirea familiilor după terminarea resurselor de minereuri.”

Dantela crosetata

Era ceva prea frumos ca să nu apară şi la curţile bogaţilor din spaţiul transilvan.

„Primii cumpărători din Transilvania au fost nobilii și bisericile din zonă. Deja, în secolul al XVII-lea avem date despre apariția breslelor de năsturari în orașe. Acești meșteri năsturari au fost primii care s-au ocupat cu învelirea nasturilor prin croșetare și cu realizarea dantelelor mai simple, folosite în vestimentația nobililor.”

Şi acum vine istoria cu valoarea dantelei. „În literatura memorialistică de la încep. sec. al XVII-lea apare dantela cu ciocănele și dantela de plasă ca un simbol al luxului: când cineva purta o rochie cu aplicație de dantelă cu fir metalic sau cu fir de mătase, aceasta era un semn de bunăstare. O manta cu aplicații de dantelă din fir metalic avea o valoare mult mai mare decât două- trei vite, sau o bucată relativ mare de pământ”, ne spune cercetătorul.

Dantelăresele din Apuseni

„Cele mai vechi centre de dantelărit apar și în Transilvania datorită soțiilor minerilor: localitatea Rimetea (judeţul Alba) a fost un renumit centru minier, unde deja în secolul al XVII-lea s-a răspândit dantela cu ciocănele. Rimetea a fost cândva o localitate bogată, ceea ce se observă și din portul împodobit cu dantele cu un colorit viu. Dantelăresele din Rimetea au avut comenzi și din zonele Câmpiei Transilvaniei, așa apar produsele acestui centru și în portul românesc din această zonă sau în portul maghiar din zona Călata.”

Dantela brodata

Pentru că devenise un meşteşug important, aducător de bani frumoşi „În Sighișoara, în secolul al XIX-lea, a existat și o școală de dantelărit, susținută de Camera de Comerț și Industrie, care avea rolul de a dezvolta decorul modest al dantelei din zonă, realizat mai ales pentru portul românesc și cel săsesc. Însușirea dantelăritului a avut întotdeauna și un rol social: împărăteasa Maria Terezia a introdus învățarea lucrului de mână în orfelinatele de fete, pentru a asigura un mod de trai decent care să se bazeze pe industria casnică și nu pe proprietatea de pământ.” O scurtă istorie a dantelei, pe care ne-a pus-o la dispoziţie doamna dr.Enikő Szőcs Gazda.

Macrameu din localitatea Araci, judetul Covasna