O întrebare de 3 stele Michelin. Ce popor a inventat restaurantele și cât de vechi sunt?

O întrebare de 3 stele Michelin. Ce popor a inventat restaurantele și cât de vechi sunt?

Chiar dacă n-au reușit afle cine a pus cârciuma-n drum, istoricii au reușit să afle multe amănunte interesante despre istoria restaurantelor. De pildă, că obiceiul de a luat masa în oraș e mult mai vechi decât ne-am fi gândit și că în Franța, primele localuri de acest fel au apărut la șase sute de ani după “inventarea” lor.

În ciuda acestor minusuri evidente, table d’hôte, apărută în secolul al XV-lea,  a rezistat multă vreme, chiar și după înființarea primelor restaurante.

În Anglia, mesele comune erau populare printre muncitori. S-au păstrat și însemnări despre prețul mâncărurilor. Simpson’s Fish Dinner House, fondată în 1714, servea  penrru doi șilingi  un meniu format din „o duzină de stridii, ciorbă, pește prăjit, încă trei feluri de mâncare, carne de miel și brânză”.

Primele restaurante franțuzești ar fi apărut la Paris, spune legenda, după Revoluția Franceză,  când bucătarii aristocrației ghilotate au plecat să-și caute un alt loc de muncă. Istoricul Rebecca Spang de la Universitatea din Indiana a investigat această poveste și a aflat cu totul altceva.

Ne puteți urmări și pe Google News

Cuvântul restaurant provine de la verbul restaurator francez, „a se reface pe sine”, iar primele adevărate restaurante franceze, deschise cu zeci de ani înainte de Revoluția din 1789, se presupunea a fi magazine de sănătate care vindeau un fel de mâncare principal: bouillon. Această mâncare. ușor de digerat era, însă, hrănitoare și revigorantă.

În cartea ei, „Invenția restaurantului: Parisul și cultura gastronomică”, Rebecca  Spang spune că primele restaurante franceze au apărut încă din anii 1760 și 1770 și s-au adresat bogatei clase de comercianți din Paris. Aceștia erau gata să plătească regește pentru mâncăruri sofisticate, poate și pentru a arăta lumii că, deși nu au titluri nobiliare, nu au nimic de-a face cu clasele de jos.

Aceste restaurante,spune Spang, au exploatat experiența cafenelelor care existau deja în Franța . „Au așezat clienții la o masă mică, de dimensiunile din cafenele. Aveau un meniu tipărit din care oamenii comandau mâncărurile”, Și orele de masă erau mai flexibile.

Până la sfârșitul anilor 1780, magazinele cu bouillon-uri au evoluat în primele mari restaurante pariziene precum Trois Frères șiLa Grande Tavene de Londres, adevărate exemple pentru restaurantele sofisticate din secolul următor.

După cum arată istoria Chinei și a Franței, nu poți avea restaurante fără o populație urbană importantă. Tocmai de aceea, primul restaurant de lux din America a fost deschis în New York abia în secolul al XIX-lea.

Delmonico și-a deschis porțile în 1837, cu apartamente de lux și o cramă cu 1.000 de sticle. Restaurantul, care a rămas în același loc din Manhattan de la înființare, se pare că a fost primul din America care a folosit fețe de masă, Bucătarii săi nu au inventat numai celebra friptură Delmonico, ci și alte preparate clasice ouăle Benedict, Lobster Newburg și Chicken à la Keene.  O dovadă clară că și americanii și-au adus  contribuția la fascinanta și apetisanta istorie a restaurantelor lumii.