O dragoste din zorii modernității bucureștene: un domnitor și soția rivalului acestuia. Cum au rămas Gheorghe Bibescu și Marițica Ghica în memoria lumii
O dragoste din zorii modernității bucureștene: un domnitor și soția rivalului acestuia. Cum au rămas Gheorghe Bibescu și Marițica Ghica în memoria lumii.
Epoca Regulamentelor Organice încercase să pună o rânduială în alegerea domnitorilor la București și Iași, începând din 1831 și 1832. În 1834, s-a pus problema alegerii pe viață de către Obșteasca Adunare Extraordinară, a domnitorilor. În 1834, Mihail Sturdza în Moldova și Alexandru Ghica în Țara Românească. Dacă Sturdza a rămas până șla 1848, în București, la 1842, au fost alegeri care din 1843 să dea un alt domnitor. Este momentul de glorie al unei boieroaice din Muntenia, Maria (Marițica) Văcărescu.
Zorii modernității și dragostea în politică: jocurile Marițicăi Văcărescu
Marițica Văcărescu, în zorii modernității, se născuse la 1 august 1815 la București. Este fiica lui Nicolae Văcărescu și nepoata fratelui acestuia, Alecu. Nicolae și Alecu erau fiii marelui Ienăchiță Văcărescu, poet considerat fondator al teatrului modern românesc.
Marițica a fost și ea poetă. În familia Ghica ajunge ca orfană, fiind la un moment dat cumnata domnitorului Alexandru Ghica și soția fratelui acestuia spătarul Costache Ghica din 1834. Nașa sa, Zoe Brâncoveanu a devenit la un moment dat soția boierului Gheorghe Bibescu, frate cu Barbu Știrbei și membru în comisia de redactare a Regulamentelor Organice. În 1842, Costache Ghica pierde jocurile politice în favoarea lui Gheorghe Bibescu, boier oltean născut la Craiova, la 26 aprilie 1804. Marițica profită și devine amanta lui Bibescu, rivala nașei sale Zoe, care va fi internată de către Bibescu la un ospiciu.
Zorii modernității și conviețuirea dintre Bibescu și Marițica Ghica. Mita românească îl schimbă și pe Patriarhul de la Constantinopol
Perioda 1843-1844 este plină de eforturi în zorii modernității politice pentru Marițica pentru a obține statutul de soție de domnitor. Bibescu avea un copil deja cu Marițica (îi era verișoară de gradul III) și obține divorțul de Zoe în 1844. Noul cuplu, Bibescu-Marițica se oficializează pe granița formală dintre Moldova și Valahia la Focșani la 21 septembrie 1845. Mihail Sturdza este naș. Mitropolitul Neofit s-a opus. Bibescu a desfăcut larg baierele pungii și o mare cantitate de galbeni a ajuns la Poarta Otomană. Turcii au decis, motivați de banii de la București să accepte ca Meletie III să devină Patriarh Ecumenic în locul prietenului lui Neofit, Germanus al IV-lea.
Totuși, noul cuplu s-a văzut nevoit să plece la 11 iunie 1848, în focurile Revoluției de la 1848. Familia Bibescu ajunge la Viena unde așteaptă finalul Revoluției. Când Barbu Știrbei în 1849 devine domnitor (fratele lui Bibescu, născut în august 1799, la Craiova (adoptat de unchiul său Barbu Știrbei căruia i-a preluat numele) și cumnatul Marițicăi), fostul cuplu domnesc a trăit la Constantinopol. Războiul Crimeii îl face pe Bibescu să spere (el și soția sa se mutaseră la Paris) că va reveni pe tron, în perioada căimăcămiilor și Adunărilor Ad-Hoc. Intrarea în scenă a unionistului Alexandru Ioan Cuza, ales la Iași și București, în ianuarie 1859, pune cruce speranțelor lui Bibescu să mai fie domn la București. Nici în Iași, fiul lui Sturdza nu reușise să ia tronul Moldovei.
Soarta îi mai joacă o festă cuplului Bibescu. Marițica se îmbolnăvește de cancer și moare la Paris la 27 septembrie 1859, la 44 de ani. Gheorghe Bibescu moare la Paris, la 1 iunie 1873. Barbu Știrbei a murit la 12 aprilie 1869, la Nisa.