Un volum vechi şi rar reprezintă o continuă provocare pentru anticari, chiar dacă vremurile lor de glorie au apus. Caragiale şi Eminescu rămân "pe val" şi pentru bibliofili.
O meserie deloc comodă cu un "obiect al muncii" rar. Tocmai de aceea, superb de dificilă. Este vorba despre a fi anticar, şi despre cărţile vechi, pretenţioase.
Lumea actuală ţine în alertă mai tot timpul acest "domeniu", deoarece nu ştii exact ce îşi doreşte mai mult: un volum rar, o maşină nouă, sau pe amândouă!
Ediţie limitată şi extrem de scumpă
"Uneori o carte rară poate egala sau depăşi suma plătită pentru o maşină. De exemplu, ştiţi care este cea mai exclusivistă publicaţie din toate timpurile? Cartea Ferrari Opus! 852 de pagini, doar 20 de exemplare. Ediţia limitată, denumită «Enzo Diamante Edition» costă 275.000 dolari, mai mult decât un Ferrari California (192.000 dolari)... Vorbim despre o «carte» nouă, deşi arată ca un tom vechi şi scump. Dar...o carte rară veche reprezintă o continuă provocare", aflăm de la Lucreţiu Tudoroiu, proprietarul unui anticariat "pe trend" de multă vreme în Capitală, şi anume "Anticariatul Brătianu". <iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/q4PJ3qzp57c" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
Caragiale cu dedicaţie, pe val
Când păşeşti pe acest tărâm al vechiturilor cu ştaif fără să vrei te gândeşti la anticarul Dean Corso (interpretat de Johnny Deep) din filmul "A noua poartă", mereu aflat în căutarea cărţilor rare.
Să fii un anticar bine cotat pe piaţă poate fi la fel de complex cu a conduce un bolid. "Sunt mai multe aspecte", spune domnul Tudoroiu, care se află "în branşă" din anul 2000. Întâi, într-un anticariat interacţionează două interese opuse: ale celui care vinde carte şi al celui care o cumpără. "Eu, ca anticar, când cumpăr cartea la rândul meu, o cumpăr de la o persoană, acea persoană, de la vânzătorul «primar», ea vine de la proprietarul ei bun la care poate a ajuns după 100, 200 de ani... Şi acuma ideea este că nu pot fi cumpărate cărţi de secolul al XVI-lea sau exemplare bibliofile sau exemplare cu dedicaţie - gen Alecsandri sau Caragiale sau alţi reprezentanţi importanţi ai culturii româneşti, cu sume derizorii. Deci preţurile sunt mari pentru că sunt lucruri deoasebite".
Aflăm că "un Caragiale cu dedicaţie este cu totul rarisim. Foarte greu se găseşte dedicaţie pe carte Caragiale. Sigur că există scrisori Caragiale, există cărţi poştale trimise de Caragiale şi acestea sunt foarte rare... Poate să nu apară 20 de ani pe piaţă o astfel de lucrare. Să zicem că vine cineva cu această lucrare în faţa mea, o persoană pe care nu o cunosc. N-aş putea să îndrăznesc să-i ofer un milion de lei pentru că înseamnă că l-aş batjocori, trebuie să-i ofer o sumă care să-i reflecte valoarea. Apoi vine clientul care ar vrea să cumpere cartea şi întreabă «Dar de ce preţul este aşa de mare?». Ştiţi, cumva anticarul se află între ciocan şi nicovală... Cine este dispus să plătească de la 500 de euro în sus pe o carte (1000 de euro , 1500 de euro, 2000...) ştie ceea ce cumpără pentru că este o sumă cu care îţi iei o maşină second hand până la urmă. Şi de fapt ai de ales între o maşină şi o carte! Sigur s-a diminuat numărul oamenilor care vor să cumpere şi carte şi maşină! Nu glumesc".
Biblioteci bine împănate
Este diferită piaţa de carte veche de acum faţă de aceeaşi piaţă a anului 2000? "Sunt 11 ani. Acum 11 ani se păstra un trend care venea din anii '80 şi '90. Demolările din perioada ultimilor ani ai regimului comunist au disponibilizat la modul forţat biblioteci impresionante pentru că de exemplu cartierul Uranus a fost un cartier cu case deosebit de elegante... Şi atuncea gândiţi-vă că de pe o zi pe alta veneau de la primărie reprezentanţi care îi spuneau proprietarului «trebuie să vă mutaţi într-o săptămână». Şi acesta este cazul bun. I se spunea proprietarului: «Vi se va oferi un apartament în zona nou construită» care putea fi Tineretului, Drumul Taberei dar mai către capăt, Rahova, mă rog zone relativ decente. Şi atunci un proprietar care dispunea de o bibliotecă moştenită poate la a treia generaţie se vedea în situaţia în care trebuia să scape de ea repede. Gândiţi-vă că acest... necaz al omului a fost pe atunci un rai al anticarului, pentru că era o ofertă mare, generoasă şi o cerere centralizată cumva. Pe atunci a fost o supraabundenţă de carte excepţională. Lucru care s-a păstrat ca trend şi în anii '90. În anul 2000, când am deschis aici, acest proces era oarecum pe sfârşite. Oamenii încă te mai chemau să vândă o bibliotecă pe care o aveau din 1860 să zicem. Acum nu prea am mai văzut aşa ceva... În 1985 se puteau lua cărţi cu 50 de euro, cărţi care acum sunt mai mult de 500 de euro. Deci se poate spune că preţurile au crescut paralel cu preţul proprietăţilor imobiliare!".
Drumul cărţii arată şi starea societăţii!
Aflăm că "bibliofilii sunt persoane care trebuie să fie şi bogate pentru că degeaba vrei o carte de 1.000 de euro când tu câştigi 300 cu totul. Nu îşi poate permite oricine un Ferarri, că tot vorbeam despre acest lucru la începutul discuţiei. Există în lume manuscrise rare, cu gravuri rare, care pot fi cotate la un preţ de 500.000 de mii de euro lejer, pentru că majoritatea sunt în colecţii publice. Chiar mai mult decât un Ferarri!".
Iar avangarda noastră avea afişe geniale".
Pasiunea cărţilor vechi reprezintă o pasiune...grea. Cum la fel de greu pare a fi să întrebi un anticar care este cartea lui preferată. "Sunt mai multe cărţi importante în viaţa mea", spune domnul Tudoroiu, trecând peste ireverenţiozitatea comentariului de genul "mai importante decât femeile" ivit instantaneu.
În final, răspunsul complet al anticarului surprinde, dovedind că nu are legătură cu viteza de bolid a vremurilor: "Cartea mea preferată este Biblia. Mă întorc întotdeauna la ea când simt nevoia să găsesc trăiri, experienţe…".
ESTIMARE
Eminescu cu 2.000 de euro
"Pe vremuri, la noi era mai degrabă moda ferecăturilor în argint. Am carte de sfârşit de secol al XVII-lea cu ferecătură originală din argint. Este vorba despre noua argintărie brâncovenească. De abia sfârşitul secolului al XIX-lea aduce în România cărţile acelea foarte rare cu o legătură spectaculoasă şi prima ediţie a lui Eminescu. A fost o legătură originală splendidă!", se entuziasmează Lucreţiu Tudoroiu.
"Da, să zicem că nu sunt mai mult de 50 de cărţi cu legătură originală splendidă de epocă comparativ cu ceea ce se făcea afară. Prima ediţie Eminescu într-o legătură obişnuită, dar de epocă, am vândut-o cu 2.000 de euro. Dacă ar fi fost cu legătură originală, preţul ar fi putut fi dublu". Citiţi şi:
- De ce preferăm anticariatele? Au preţuri mici şi cărţi rare
- Cumpărăm cărţi ca să ne dăm deştepţi, dar nu le citim
- În loc să cumpere cărţi, românii dau banii pe TV