Potrivit ziarului, cei care poartă numele Kouachi sau Coulibaly sunt asociaţi cu cei trei terorişti, care au ucis 17 persoane la Paris, în perioada 7-9 ianuarie. După atacul de la sediul săptămânalului satiric Charlie hebdo, viaţa lor de zi cu zi s-a schimbat. Ei primesc telefoane în miezul nopţii, insulte, ameninţări cu moartea, iar aceste familii – care au devenit "prizonierele" numelor pe care le poartă – sunt nevoite să se justifice neîncetat.

"N-avem nimic a face cu el", declară pentru Le Figaro doamna Coulibaly la telefon. "O spun mereu – pe soţul meu îl cheamă Amedy Coulibaly, ca pe terorist, dar nu-l cunoşteam, nu facem absolut deloc parte din aceeaşi familie". Familia sa, originară din Mauritania, a primit zeci de apeluri de ameninţare, uneori la miezul nopţii sau mai târziu. "Oamenii sună, răspundem, dar nu vorbeşte mimeni la celălalt capăt al firului, este o tăcere apăsătoare, extrem de înfricoşătoare", povesteşte femeia, mamă a patru copii, care locuieşte în Hauts-de-Seine. Soţul ei a depus plângeri pentru hărţuire.

Altă femeie, cu copii, din En Indre-et-Loire, pare la capătul puterilor. "Da avem acelaşi nume ca fraţii Kouachi, dar numai atât, n-avem nimic în comun cu ei", declară ea pentru ziar. Copiii i-au fost agresaţi la şcoală încă din dimineaţa lui 8 ianuarie, la o zi după masacrul de la Charlie Hebdo, spune ea. "Au început să-i insulte, fiii mei au fost făcuţi terorişti la colegiu, la fel fiica mea, la liceu", declară femeia. "Ne-am gândit inclusiv să ne schimbăm numele", adaugă ea.

 Le Figaro prezintă şi cazul lui L. Kouachi, în vârstă de 70 de ani, un militar în retragere din Tours, care a trecut prin acelaşi calvar. Copiii lui sunt mai mari, dar au fost insultaţi. "Fiul meu, militar, a fost sunat noaptea şi a fost numir asasin. Până la urmă a depus plângere", povesteşte bărbatul, care a fost sunat şi el. "Erau nişte imbecili care sunau să ne insulte. Cu siguranţă ne-au găsit numărul în cartea de telefon". De o săptămână apelurile s-au mai calmat. "Suntem musulmani, eu frecventez o moschee. Mi-e frică să nu fim atacaţi", mărturiseşte el.

Altă familie Kouachi suportă consecinţele atentatului în Languedoc Roussillon. "A fost un şoc să-mi văd numele mereu la televizor, zile în şir", povesteşte o femeie în vârstă de 48 de ani pentru ziar. "Sora mea a primit ameninţări cu moartea şi nu a dormit acasă în primele zile (după aracuri)", spune ea. La serviciu nu s-a schimbat nimic, iar femeia, un cadru de conducere într-o firmă, a fost promovată, aşa cum era prevăzut. Comportamentul s-a schimbat mai degrabă în anturajul ei. "Nu mai eşti privit ca înainte. Eşti suspectat pentru orice. Este foarte greu de suportat", afirmă ea.