STATUIE VIE. Operele artiştilor se datorează modelelor care le-au pozat nud, nemişcate ore în şir, la cursurile de anatomie. Corneliu Alexandru Constantinescu, un fochist în vârstă de 61 de ani, se dezbracă pentru artă.
În atelierul strâmt al studenţilor de la Pictură, lumina nu pătrunde pe fereastră, ci vine direct dinspre un bărbat alb şi străveziu ca luna. De dimineaţă stă nemişcat. Pozează, „la piele“, pentru tema „Figură întreagă. Nud“. La 61 de ani, Alexandru Corneliu Constantinescu găseşte de cuviinţă însă că arta mai poate aştepta clipa în care el se va despuia cu totul.
„Eu sunt pudic“, decretează laconic, fără drept de apel la legile nonconformiste ale frumuseţii. Apoi revine şi lămureşte: „Am o vârstă, nu pot să apar gol în faţa copiilor“. „Copiii“ au înţeles perfect, aşa că, în lucrările lor, modelul apare golgoluţ. După puterea de imaginaţie a fiecă ruia, păstrând însă neapărat gestica bărbatului de pe mica scenă amenajată în mijlocul atelierului, unde miroase cumplit a substanţe de curăţat pensule, culori tempera şi vopsele acrilice.
Când pozează, domnul Corneliu păstrează pe el o pereche albastă de pantalonaşi scurţi, din pricina căreia mulţi studenţi şi-au gândit lucrările, poate inconştient, în albastru şi nuanţe vineţii.
Omul din faţa lor, exceptând o privire din cale afară de alunecoasă, pare perfect sănătos, are o musculatură tonică, uşor de studiat. Bine proporţionat, expresiv şi calm - candidatul ideal la postul de model, angajat cu carte de muncă la Universitatea Naţională de Arte.
Domnul Corneliu mai are un atu: toată răbdarea din lume. Nu se grăbeşte nicăieri şi nici nu are altceva mai important de făcut. Pentru orele petrecute în încordarea nemişcării prin atelierele de pictură, grafică sau sculptură, primeşte 700 de lei. În încăpere e cald, studenţii sunt respectuoşi şi prietenoşi, dar domnul Corneliu le lasă pe „modelele alea tinere“ să se dezbrace.
„Nu mi-e greu să rămân nemişcat“
Dacă cineva ar fi interesat, Dumnezeu ştie de ce, să afle când s-a instalat centrala automată la sediul din strada General Budişteanu, nr. 19, a Universităţii Naţionale de Arte, de la domnul Corneliu ar putea afla. A fost fochist şi, în urmă cu şapte ani, când nu a mai fost nevoie de el, a fost instalat pe postul de model. Acum, spune că a ajuns să fie dependent de „ambianţa şi atmosfera de atelier“, pentru că visul lui cel mai mare este să devină „artist plastic“.
„Nu-mi este greu să rămân nemişcat, m-am adaptat la profesie. Nici nu răcesc, pentru că am făcut mult sport, de mic. Încerc să mă transpun în sufletele studenţilor. Fac treaba asta cu grijă, răbdare, calm şi plăcere - aşa reuşesc să stau locului ore în şir. Mă mai mişc când luăm câte o pauză“, explică modelul micile dedesubturi ale meseriei pe care s-ar putea să nu o atingă niciodată. În schimb, va fi modelul după care generaţii întregi de artişti au învăţat pe de rost „omul“.
TRADIŢIE
„Pe la 1864, modelele se angajau cu ziua“
În prezent, la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti (UNARTE) sunt angajate 14 modele, femei şi bărbaţi cu vârste cuprinse între 20 şi 60 de ani, pentru cursurile de studiu pe figura umană. Cancelarul UNARTE, Cătălin Bălescu, spune că şcoala românească de arte a avut dintotdeauna nuduri pentru studiu, fără să se facă paradă de acest lucru, dar nici crize de pudibonderie. „Pe la 1864, se angajau modele cu ziua, direct din piaţă. Mereu a fost nevoie de expresivitate, chiar dacă, de-a lungul timpului, convenţiile sociale impuneau un anumit model cultural. Dacă veţi studia albumul «Muzeul UNARTE», pe care-l vom lansa luna viitoare, veţi descoperi că arta nudului are o adevărată tradiţie şi istorie în România“, explică profesorul Cătălin Bălescu.