Calea Dorobanților, piața omonimă și strada Radu Beller, loc al cafenelelor de fițe, în care veneau toți cocalarii, snobii și siliconatele Capitelei să-și bea cafeaua cu lapte, pe la amiază, după ce s-au trezit din mahmureala de după petrecerea din cluburi, e o ruină comercială

În toate cele trei locuri amintite nu mai vezi nici urmă de cauciucuri de Maserati, Ferrari, Maybach, Porsche și alte aspiratoare de gagici de serie mică, spre unicat. Singurele prăvălii deschise sunt farmaciile și băncile. Și sunt gârlă.

Gargantua D’oro, Nuba Cafe, și alte crâșme de lux, unde o banală cafea costa de la 20 de lei în sus, sunt cu lacătul pe ușă, au scaunele pe mese și storurile, dacă au, trase la pământ.

Doar vestita terasă unde Decebal Traian Remeș și Ioan Avram Mureșan au negociat o șpagă în caltaboși și țuică, care s-a transformat, ulterior în niște ani de pârnaie, e deschisă. Numai că acum e o bancă.

Până și Piața Dorobanți, cunoscută ca printre cele mai scumpe piețe ale Bucureștiului, plină acum o lună cu produse care omului obișnuit îi scot din buzunar un salariu pentru o banală cumpărătură de amiază, e pustie.

Înauntrul Pieței Dorobanți erau doar trei standuri deschise. Unul de țigări și alte ciuciuzbele, altul cu mâncare gătită s-o iei acasă, gen chiftele, sarmale, musca etc și cunoscutul „Raion de pește”. Ăsta părea singurul funcțional, că trei bucătari roboteau de zor la prăjit, pârlit, fript sau copt, cele mai alese soiuri de pește, moluște, crustacee sau fructe de mare.  Că se apropie Floriile.

Vânzătoarea de la chioșcul amintit a forțat ștergerea banalulului filmuleț făcut în interiorul pieței, cu ajutorul unui nene cu mască pe figură, dar destul de fioros. Mă rog, nici nu prea aveai ce vedea, că toate precupețele și zarzavagiii erau absenți. Cică, doar în weekend îi mai vezi, dar în procent redus.

Până și cunoscuta patiserie Paul, de pe colțul dintre Calea Dorobanților cu Beller, era închisă. Nici de o merdenea n-am făcut rost, că gogoșeria de alături era, așijderea, cu lacătul pe ușă. Singurele chestii care păreau să funcționeze erau două florării de lux, fix în mijlocul pieței, și alte două, stradale, ținute de niște țigănci. Dar, în două ceasuri, n-am văzut oprindu-se să ia flori decât vreo doi bărbați. Pînă și chioșcul STB, ex-RATB, de unde-ți încarci cartela pentru mijloacele de transport în comun la suprafață era închisă. Și nici controlori nu mai sunt pe autobuze și tramvaie. Orice rău are și un lucru bun în sine...

Și când le-am întrebat pe florărese cum le mai merge cu vânzarea, mai să sune la 112. La fel și „responsabilul” de la „Raionul de pește”, care a zis în particular că a pierdut cam 90% din mușterii, dar la apariția unui Iphone care îl filma a luat-o la fugă. Faliment scrie pe el, ca și pe crâșmele și cafenelele snobilor din Beller-Dorobanți. Amin.