Sunt pline piețele din România cu roșii aparent coapte şi gustoase, dar nimeni nu bănuiește la ce tratamente chimice sunt suspuse pentru a arăta atât de ispititor. Un expert în horticultură ne explică cum putem să evităm acele legume coapte prin gazare.
Roșiile necoapte, verzi și tari ca piatra, culese timpuriu, sunt transportate în depozite, unde sunt literalmente gazate. Pentru a accelera maturarea, multe companii apelează acest tratament chimic. Scopul este de a le forța să devină doar roșii, nu şi coapte. Nici măcar nu au șansa de a dezvolta acea aromă de altă dată.
Întrebarea care ne-o punem fiecare în parte este: cum ne dăm seama care dintre roșii au fost crescute într-un ritm firesc și cărora le-a fost grăbită coacerea? La această întrebare a răspuns Costel Vânătoru, dr. ing. în horticultură și cercetător cu 37 de ani de experiență.
Cum ne dăm seama dacă s-a forțat coacerea roşiilor prin gazare
„Avem abundență de soiuri de roșii pe piață. Sunt mari și mici, de culori diferite. Unele sunt lemnoase, altele moi. Multe sunt din import, fie că informația e menționată în clar pe etichetă sau nu. Ne putem da seama care dintre ele au fost crescute natural și cărora li s-a grăbit coacerea? Un horticultor cum își dă seama, când merge la cumpărături? Să spunem că un horticultor cu experiență ar recunoaște roșiile stimulate sau tratate cu substanțe interzise. Dar e dificil. Cele care ne dau certitudinea că s-a intervenit sau nu sunt analizele de laborator.
E o perioadă în care e greu să zici dacă ceva e bun sau nu e bun. Spre exemplu, avem roșii care vin din Turcia sau din alte zone (din afara spațiului comunitar) și unde se folosesc pe scară largă unele substanțe care la noi sunt interzise. Și nu știu cât de bine sunt controlate cele care vin de acolo. Instituții care să facă aceste controale ar fi, dar vă dați seama că nu stăm foarte bine la capitolul ăsta acum.
Noi zicem că suntem pregătiți de Schengen, dar niște fisuri avem, dacă intră în țară substanțe interzise la noi pe care apoi le distribuim. N-avem laboratoare suficiente. Dacă urmăriți, o să vedeți că sunt alerte alimentare. Sunt loturi de alimente în cazul cărora - după ce s-au vândut - se constantă că erau infestate. Și ce să mai faci la acel moment?”, a explicat Costel Vânătoru.
Sunt pline tarabele cu eticheta „produs românesc”
Inginerul mai spune că pe zona internă, poate în anumite zone și în anumite perioade. Cum ar fi acum, când poate că mulți au fost tentați să folosească substanțe de grăbire a coacerii roșiilor ca să iasă cu ele pe piață și să prindă un preț mai bun. E o perioadă în care tarabele se umplu de roșii cu eticheta „produs românesc”. Chiar or fi toate românești? Să spunem că găsim o roșie despre care comerciantul spune că e românească și care nu are semințe.
Noi știm că nu există soiuri autohtone de roșii fără semințe. Deci roșia ar putea fi fals etichetată. Și ar putea fi roșie de import, caz în care pot apărea problemele despre care am vorbit. Sau ar putea fi o roșie din sămânță de import cultivată la noi. În acest caz, nu vorbim neapărat de roșii cu potențial periculos. Nu e un soi românesc, e un hibrid importat, dar care a fost crescut în România.
Cum se obțin acele roșii mici care ajung la 10 grame
La întrebarea dacă roșia n-are gust sau dacă o tăiem și găsim porțiuni lemnoase înseamnă că a fost tratată cu substanțe interzise, inginerul a explicat:
„Aș începe prin a spune că gustul și aroma tomatelor sunt date de un complex de peste 400 de substanțe. Te poți gândi la fiecare plantă ca la o micro-rafinărie de o precizie și de o finețe pe care chimiștii o pătrund și o stăpânesc cu greu. Ca la vinuri, poți spune că un soi are o anumită aciditate, spre exemplu. Și un specialist foarte bun ar putea chiar să recunoască – fie și legat la ochi – gustul și aroma unora dintre soiuri, care au caracteristici distincte.
Sunt roșii mici care ajung la 10 grame, cum sunt cele cherry, sau unele mari – cum sunt cele din soiul inimă de bou – care ajung și la un kilogram fiecare. Apoi, creșterea se oprește și rămân în stadiul de verde. Și acolo începe pârga. Maturarea. Coacerea, în termeni populari. Această etapă de coacere durează tot aproape 55 de zile, a explicat Costel Vânătoru, dr. ing. în horticultură, pentru spotmedia.ro.