Primul lucru care mă marchează în exercitarea slujirii exorcismului este confruntarea dintre acţiunea diavolului, pe de o parte, şi cea a lui Dumnezeu, pe de altă parte. Diavolul este arogant, furia lui distructivă îl face măreţ, şi pare că, la urmă, dacă suntem perseverenţi, se dovedeşte a fi eficientă; viguroasă, împunându-se într-un mod invincibil.

Dumnezeu, în schimb, este ascunsă, tăcută, vindecătoare dar este cea care, până la urmă, dacă suntem perseverenţi, se dovedeşte a fi eficientă. (…) Intervenţia şi acţiunea maternă a Preasfintei Fecioare, însă, se manifestă aproape tangibilă, dovadă suplimentară a conflictului incredibil dintre ea şi forţele adverse ale răului. Atitudinile şi reacţiile demonilor atestă adevărul cuvintelor pe care Dumnezeu le-a adresat lui Satana: «Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei.

Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul» (Gen 3,15): se confirmă mijlocirea maternă a Fecioarei, care, cu preocupare iubitoare şi deosebită, cu o imensă tandreţe de Mamă, intervine alături de copiii ei suferinzi, luptând pentru ei şi împotriva Satanei.” (Pr. Francesco Bamonte, Preşedinte A.I.E. – Asociaţia Internaţională a Exorciştilor)