Când gâdele arvunit de turnătorul Felix a linșat-o pe Andreea Pora, peste 600 de ziariști s-au solidarizat și au semnat un protest la adresa practicilor imunde ale Antenei 3. A fost un semn că breasla jurnaliștilor vrea să-și recapete onoarea terfelită de tot felul de predicatori ai prostului gust, lipsiți de decență și cultură.
Cu siguranță, ar fi fost bine să se fi strâns mai multe semnături de susținere pentru Andreea Pora, terfelită într-un mod inimaginabil pe un post de televiziune. Mare parte dintre telespectatori a tratat acest episod ca pe o răfuială între două găști de jurnaliști, înregimentați politic, care se luptă să-și apere patronul spiritual și material. Desigur, lucrul acesta era valabil doar în ceea cel privește pe gâde și pe discipolii săi triști.
Recunosc că mi-ar fi plăcut ca reacția publică să fie mai consistentă. Andreea Pora merită sprijinită în astfel de situații, pentru că este un om onest, un jurnalist priceput, chiar dacă-și susține opiniile și opțiunile cu mai multă tărie decât ceilalți colegi de breaslă. E alegerea ei, e libertatea ei. Spre deosebire de gâde, Andreea Pora nu apare la televizor în lesa niciunui mogul. Nu datorează nimănui nimic. Nu trebuie să returneze patronului niciun împrumut, așa cum trebuie să facă gâdele. Pentru demnitatea breslei jurnaliștilor 600 de semnături au fost însă suficiente. Cu atât mai mult cu cât protestul s-a internaționalizat. A fost trimis unor importante instituții internaționale, au apărut știri în presa străină. A fost un semnal că gâdele a trecut fraudulos o graniță. Un ”foc de avertisment”. (Sper să nu mă acuze că îl ameninț cu moartea, pentru că am observat că aceasta este ultima tehnică prin care Antena 3 încearcă să-l martirizeze pe gâde). Nu se aștepta nimeni ca gâdele să se întoarcă din drum, sau să se căiască. Protestul a fost însă important pentru că o anumită parte a breslei- cinstită, educată, inteligentă și cu spirit civic- a reacționat. De ce inteligentă? Pentru că a înțeles că nu e vorba despre o cafteală între două găști politice, ci între jurnaliști onești și scribi deplorabili. Zilele trecute, gâdele a organizat o nouă execuție publică, în care victimă i-a căzut Andrei Pleșu. Nu era prima dată când gâdele revarsă asupra marelui om de spirit toată mizeria de care este capabil. Și de această dată a fost acompaniat de Corul sclavilor de la Antena 3. Din nefericire, umilul pupil al lui Voiculescu a trecut încă o graniță a inaceptabilului. Gâdele, acompaniat de ciuvici și alte orătănii de prin curtea lui Felix, l-au acuzat pe Andrei Pleșu că este ”prost” și ”scrie texte cu greșeli gramaticale”. “Nu e vorba că își bate joc, minte ca un porc. E și prost omul”, a râgâit și Ciuvică.
Nu este aceasta o limită a insuportabilului? A ajuns un predicator tv- care crede că avioanele se țin în hambare, iar Harvard este în Anglia- să-i numere lui Andrei Pleșu greșelile gramaticale! Au ajuns ciuvicii să insulte suburban un om care a scris mai multe cărți decât au citit ei, împreună cu câteva generații dispărute sau nenăscute. Fără îndoială, Andrei Pleșu trebuie apărat de acești barbari. O veți putea face mergând duminică la mitingul de susținere a sa sau semnând protestul Revistei 22. Nu este suficient însă să fie susținut doar de jurnaliști, intelectuali sau alte categorii socio-profesionale restrânse. Ar trebui apărat de toți cei cărora Andrei Pleșu le-a bucurat inimile și mințile cu înțelepciunea sa, cu articolele sale din ”Dilema veche”, cu cărțile sale, cu pildele sale din conferințele de la Ateneul Român. Andrei Pleșu nu trebuie protejat de infami doar pentru că este erudit, doar pentru că este un spirit luminat, spre deosebire de detractorii săi, care au trăit și vor trăi mult timp de acum încolo în beznă intelectuală. Andrei Pleșu trebuie apărat pentru că a luminat generații întregi de cititori, pentru că este singurul care-l poate împiedica pe gâde să-i tragă în bezna în care trăiește și pe ceilalți oameni de bună- credință. Andrei Pleșu trebuie apărat pentru că nu a susținut politicieni, ci principii. Le-a apărat și a încercat să le insufle admiratorilor săi. Mulți dintre cei care i-au citit cărțile nu sunt interesați de politică. Ei trebuie să înțeleagă că luînd atitudine împotriva detractorilor lui Andrei Pleșu nu intră într-un meci politic. Aceasta este marea capcană pe care ”propagandiștii PSD”(ca să-l citez pe Crin Antonescu) au întins-o publicului neimplicat. Au simplificat confruntarea dintre oamenii onești și opușii lor într-o confruntare politică, știind că vor îndepărta mare parte din public, pentru că publicul detestă politica românească. Admiratorii lui Andrei Pleșu ar trebui să realizeze absurdul acestui raționament. Cum poate fi acuzat de băsism un om care a plecat demult de la Palatul Cotroceni și care, în prezent, nu se mai află în relații cordiale cu șeful statului?
De ce s-a dezlănțuit gâdele împotriva lui Andrei Pleșu, într-un mod atât de vehement, așa cum nu a făcut-o împotriva multor ”băsiști”? Pentru că Andrei Pleșu este oglinda perfectă în care se vede urîțenia gâdelui. Politrucii comuniști îi urau pe intelectuali, îi torturau și umileau, pentru că proștii au tendința să distrugă ce nu înțeleg. Unii mai destupați îi urau pentru că se uitau la ei și își vedeau micimea, statura intelectuală măruntă.
Din păcate, este și vina multor intelectuali implicați că s-a ajuns aici. Cei mai mulți au preferat să se retragă din fața torentului de abjecții deversat de propaganda lui Felix. Omenește sunt de înțeles. Firi sensibile, morale, elevate, le este imposibil să lupte cu Răul, în forma pe care o ia în studiourile Antenei 3. Totuși, principala consecință a abandonului lor este victoria gâdelui și a ciuvicilor, care este foarte aproape.
Astăzi, suntem în situația în care un intelectual de marcă este terfelit într-un mod inimaginabil, fără să mai fi rămas cineva care să-l apere. Dacă intelectualii ar fi rămas în tranșee, în ciuda noroiului pe care ar fi trebuit să-l înfrunte, poate gâdele nu ar fi ajuns patronul multor suflete de români. Este foarte posibil ca în curând Andrei Pleșu să renunțe la a mai înfrunta gașca de mardeiași a lui Felix . În curând nu va mai rămâne nimeni să vorbească cu oamenii onești și educați, să încerce să-i trezească din somnul rațiunii care l-a născut pe gâde. Iar atunci totul va fi pierdut. Mai există însă un dram de speranță. Anul acesta. De la anul totul poate fi pierdut.
Recomandările noastre
