Primul lungmetraj romanesc distins cu un Palme d' Or, "4 luni, 3 saptamini si 2 zile",  intra de vineri pe ecrane.

„Evenimentul zilei” publica in exclusivitate note ale regizorului Cristian Mungiu din „bucataria” productiei sale si pregateste o editie speciala despre „432”. Suplimentul va fi distribuit odata cu caravana filmului care va merge, din 17 septembrie, prin tara, in orasele fara cinematografe.

Despre filmarea de mana

Cel mai greu lucru de obtinut in secventa a fost urmarirea Anamariei cu aparatul prin usile inguste ale baii. Un rol-cheie la orice filmare il are sarfeorul, omul care sta de-a dreapta operatorului la fiecare cadru si are grija ca imaginea sa fie clara - ca la un aparat de fotografiat. Cand aparatul sta pe loc si la fel stau si actorii, nu e complicat. Cand actorii merg si aparatul ii urmareste, lucrurile se complica fiindca distanta de la aparat la actor se modifica.

Cand, in plus, se trece printr-o usa, lucrurile se complica si mai tare caci, cumva, trebuie sa incapa cei doi in acelasi timp fara sa se incomodeze. Cand, in plus, ca in secventa de fata, mai vrei sa treci si prin a doua usa, si prin a treia, dupa care sa continui miscarea mergand inapoi prin aceleasi usi, de data asta cu spatele, si toate astea dintr-un singur cadru, lucrurile se complica tare de tot. Si, cel mai adesea, ori lovesti aparatul de un perete, ori se pierde undeva sarful si poti sa arunci dubla la gunoi. (...) 

Problemele apareau, pe de-o parte, din pricina ca Ahmed nu era actor, ci un student strain destul de emotionat de situatie, in ciuda repetitiilor si, pe de alta parte, din cauza ca pisicii trebuiau introdusi in cadru in timpul dublei, caci altfel ar fi fost calcati in picioare de aceasta gramada ordonata. In plus, la sfarsit mai aparea si portarul caminului care avea un semn precis si trebuia sa intre cu replicile nici prea devreme, nici prea tarziu ca sa intrerupa o conversatie.

Figuratie: o fata care face dus

In secventa apare o fata care face dus. Desigur, trebuia sa fie goala. Cu toate astea, in Romania nu e niciodata simplu sa convingi pe cineva sa filmeze dezbracat. O vreme, domnisoara figuranta a incercat sa ne convinga ca n-ar fi o diferenta foarte mare daca ar face dus avand totusi chilotii pe ea, insa, in cele din urma, a admis ca acasa la ea nu face dus imbracata si, in numele artei, s-a lasat convinsa sa faca dus asa cum face un om cand nu se zgaiesc la el 10 tehnicieni.

Pisoii care-si gasesc stapan

Studentul arab care l-a interpretat pe Ahmed a fost exceptional - natural si timid, exact cum ii cerea rolul. Cel mai greu i-a fost sa tina minte numele de Richard Chamberlain din filmul „Pasarea Spin” - am ratat doua duble din cauza asta si, pana la urma, chiar si in dubla care a ramas in film spune Chamberlain. Initial, taiasem secventa cu Ahmed, dar cu o zi inainte de filmare am hotarat s-o pun la loc.

In conditiile astea, arsenalul studentului arab caminist de anii ‘80 e impresionant: nu atata pachetele de Assos, Marlboro, Tic Tac si spray-urile Impulse mi-au trezit nostalgii, ci drapelul OEP din camera de camin si VHS-urile cu „La Est de Eden” si „Pasarea Spin”. Dar cel mai mult imi place portofelul maramuresean cu margelute colorate trase pe ata al Anamariei. Cel mai bine s-au aranjat pisoii: la sfarsitul filmarii, fiecare isi gasise un stapan.

Despre scenariu si muzica

In scenariu urmeaza trei secvente care la filmare au ajuns sa fie filmate dintr-un singur cadru: doua secvente de culoar de camin, incadrand o secventa care se petrece in baie. Incepea asa:

2 Interior camera camin - Dimineata 2

„Pe culoarul intunecos de camin, lumina vine doar de la geamurile din capete si de la o usa deschisa, pesemne de la baie. Se aud dusurile curgand, iar din fiecare camera razbate alta muzica, unele date tare”.

Pana la urma, chestia cu muzica n-a prea iesit, din ratiuni de drepturi de autor. Ca sa plasezi o muzica ce razbate ca o ambianta cateva secunde dinapoia unei usi trebuie sa ai in vedere aceleasi drepturi de autor ca si cum ai folosi-o ca muzica de film: adica textier, compozitor, interpret, casa de productie.

In mod normal, ca fundal pentru caminele anilor ‘80 ar fi trebuit pus Eagles, Scorpions, Dire Straits sau asa ceva - ori drepturile pe muzicile astea ar fi fost mai scumpe decat filmul. Strainii se intreaba mereu cum se pot face filme in Romania cu asemenea bugete derizorii si se intreaba la ce trebuie sa renunti.

Un exemplu e muzica - niciodata nu poti pune ce vrei, ci doar ce-ti permiti. „432” e un film care nu are deloc muzica de film, doar cateva fragmente de muzica cu factura de cadru. Cu toate astea, obtinerea drepturilor pentru bucatelele de muzica din film a fost cat se poate de complicata si oarecum costisitoare.

Comentariile integrale ale regizorului despre fiecare secventa din film le gasiti pe www.4luni3saptaminisi2zile.ro.