Multă vreme am crezut că vorba “politica este arta de a mânca rahat, cu aerul că deguști cea mai delicioasă miere”, este doar o butadă, așa, o răutate, o ironie acidă, menită să stârnească râsul mai degrabă, decât să vizeze enunțarea aforistică a vreunui adevăr. Nimic mai fals!
Am avut ocazia, zilele trecute, să înțeleg cât de mult m-am putut înșela. Am privit un fragment dintr-o emisiune a postului Realitatea TV, în care, jurnalista Saviana Russu a întrebat-o cât se poate de clar pe Alina Gorghiu, copreședinta PNL, cum comentează faptul că liberalii nu mai sunt câtuși de puțin de acord cu Codul Fiscal, pe care l-au votat acum o lună. Timp de aproape un sfert de oră, cu o răbdare de care puțini suntem capabili, jurnalista doar ca n-a implorat-o pe Alina Gorghiu să-i răspundă, să explice telespectatorilor, nu ei, care au fost motivele pentru care liberalii au votat entuziast Codul Fiscal, din moment ce acum îl combat. Doar faptul că președintele Iohannis a întors proiectul in Parlament, sau a mai fost și altceva, ar fi vrut să știe jurnalista. Dacă acum nu vă place, ce anume v-a plăcut când l-ați votat, ce v-a făcut acum o lună să-l votați, tot căuta Saviana Russu, sub o formulare sau alta, să afle. În diferite moduri, dar pe aceeași idee, întrebarea era: de ce liberalii au votat Codul? Întrebarea a fost repetată, am numărat, de 20(douăzeci) de ori!
Răspunsurile Alinei Gorghiu, mă rog, tentativele de răspuns, demne de cele ale unui personaj al lui Caragiale, clonat cu unul al lui Kafka, aflat într-un dialog cu Soldatul Svejk, la o bere, pe o terasă din Macondo, au vizat „isteria Rovanei Plumb”, „atitudinea PSD”, “conduita PSD”, “valurile făcute de Ponta”, “grija față de electorat”, “constanța liberalilor” și încă câteva chestii, la fel de relevante în povestea schimbării la comandă a atitudinii față de Cod. Toate lămuririle, Alina Gorghiu le-a făcut din respect pentru telespectatori, chiar a subliniat că este bucuroasă de întrebarea adresată dar, cu toată bucuria, la întrebare, repet, aceeași pusă de 20(douăzeci) de ori, tot n-a răspuns. În final, după lungi pauze - era clar că nu mai știe cum s-o mai scalde - Gorghiu a conchis: jurnalista este “agresivă” și n-o lasă să răspundă, deci, pa!
Dacă nu aș fi văzut-o a fi o ființă cu o constituție delicată, subțirică și firavă, aș fi pariat că Alina Gorghiu a intervenit în emisiune beată mangă. Este foarte limpede, nu era în vreo stare de euforie indusă chimic, pentru că nu e genul care să consume spirtoase și nici cel care să-și tragă narcotice în venă. Și atunci, cum? Declarat bucuroasă de tema discuției, a ocolit răspunsul cu desăvârșire la o întrebare repetată calm, cum am spus, de 20(douăzeci) de ori, iar în final supărată, Doamne, supărată pe “agresiva” jurnalistă și pe faptul că din cauza ei, a jurnalistei, telespectatorii nu au putut înțelege nimic.
Ba da, au putut înțelege! Au putut înțelege că într-adevăr “politica este arta de a manca rahat, cu aerul că deguști cea mai delicioasă miere”! Și au mai putut înțelege ceva: că politica la vârf, nu doar pervertește și desființează caractere, ci de multe ori cheamă direct personaje deja pervertite - chiar dacă-s oameni tineri - fără rușine, cu caracterul făcut praf, pulbere fină.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
