Prin 1997, la Hotel Triumf erau cazați o parte dintre parlamentari. Erau cei care nu mai avuseseră loc în Hotelul București (azi, Radison) sau preferau zona verde de pe șoseaua Kiseleff.

 Într-o zi, într- una din camerele acelea s-a sinucis un deputat. S-a spânzurat. O chestiune legată de sănătate a fost motivul, după cum îmi amintesc că mi-a spus procurorul Marin Cârcel. Atunci, în timpul documentării jurnalistice pe acel nefericit caz, am descoperit o parte din istoricul acestei superbe clădiri.

Zilele trecute, s-a decis ca în acest hotel de două stele să se mute Direcția Națională Anticorupție și funcționarii noii Agenții de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (ANABI). Istoria locului este extrem de interesantă, dincolo de faptul că procurorii vor fi cu ochii pe sediile partidelor din apropiere, iar ambasadorii Americii și Rusiei, care domiciliază în zonă, vor putea să asiste lejer la vizitele politicienilor români la DNA.

Nu vom ști dacă cel care a avut ideea ca instituția de forță a Parchetului să fie mutată într-o clădire construită tot de arhitectul care a proiectat și construit (1933-1935) Facultatea de Drept din București, acolo unde se pregătesc toți magistrații și avocații, dar vom vedea că Hotelul Triumf va deveni, ca și facultatea Universității București, un loc în care legea trebuie să fie suverană.

Înțesat de microfoane

Arhitectul Petre Antonescu (1873-1965), devenit ulterior academician, este cel care ne-a lăsat moștenire și Arcul de Triumf și Primăria Capitalei. Hotelul Triumf de pe șoseaua Kiseleff numărul 12 l-a conceput ca o clădire cu apartamente pentru funcționarii Băncii Naționale a României. Imobilul, cu o suprafață de 18.000 metri pătrați , cu o grădină de aproape 10.000 de metri pătrați și care impresionează prin fațada îmbrăcată cu cărămidă aparentă, a fost ridicat în anul 1935. El a completat de minune zona de la Șosea, unde se renova în același an Arcul de Triumf, construit între 1921-1922.

După venirea comuniștilor la putere, clădirea cu parfum de palat regal sau casă boierească a intrat în stăpânirea partidului. Din anul 1965, tovarășii au decis că acolo trebuie să fie un hotel și l-au băgat în circuitul turistic sub coordonarea Secției de Relații Externe a Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Surse din vechiul regim spun că hotelul a fost împânzit cu microfoane, iar personalul era calificat în școlile Securității, fiindcă acolo erau cazate delegațiile străine, sosite în vizită în Republica Socialistă România. Desigur, au fost perioade în epoca Ceaușescu când porțile Hotelului Triumf au fost deschise și pentru membrii de partid cu rang înalt ce activau în organizațiile din țară. Cazarea lor în cele aproape 100 de camere se făcea pe parcursul lucrărilor Marii Adunări Naționale sau a vreunui Congres PCR.

De două stele

După evenimentele din decembrie 1989, legenda legată de tehnica cu care era „dotat” hotelul de la Șosea nu s-a estompat, ba din contră. Foști ofițeri de Securitate erau clienți frecvenți ai restaurantului și terasei Triumf, de multe ori în compania politicienilor vremii. E posibil ca și din această cauză RAAPPS, noua Gospodărie de Partid, să nu fi dorit sau reușit vreo privatizare. Potențialul era uriaș, dar nu s-a vrut.

DNA nu se va muta curând. Va trebui o renovare totală, până la cărămidă, fiindcă RAAPPS nu a alocat niciun ban pentru îmbunătățirea condițiilor. A ținut clădirea la stadiul unui hotel de două stele, cu camere în care au rămas mobilierul și covoarele din anii '70 și doar televizoarele poartă amprenta anilor '90. Aerul proaspăt, al anilor 2000, îl dau doar draperiile.

După ce parlamentarii au părăsit hotelul definitiv, unitatea se susținea din nunți, botezuri, rare mese festive, cazări de grupuri de turiști străini cu venituri modeste sau care nu investesc prea mult în vacanțele din afara țărilor lor. Îmi amintesc că, prin 2007, s-a organizat o licitație și că George Copos ar fi vrut să cumpere de la RAAPPS. În final s-a ajuns la un proces în instanță și totul a încremenit. În acest moment, Hotelul Triumf figurează pe lista monumentelor istorice a Ministerului Culturii și Cultelor. Asta e o informație și pentru mentalul procurorilor și pentru cel al corupților. Ei vor scrie de acum încolo istorie în clădirea construită de arhitectul academician Petre Antonescu!

Averea RAAPPS, moștenită de la PCR

Într-o statistică pe care am găsit-o pe site-ul wall-street.ro, se spune că Regia Protocolului de Stat avea în anul 2014 aproape 2.200 de angajați, cu un câștig mediu lunar mai mare de 1.900 lei. La acel moment, RAAPPS deținea aproximativ 650 locuințe de protocol și de serviciu, peste 75 de vile și mai mult de 250 hectare teren, moștenite de la fosta gospodărie de stat a PCR, multe dintre imobile fiind ocupate de actuali sau foști demnitari, ori chiar de rudele lor. Pe lista celor mai valoroase unități turistice din administrarea Regiei se afla hotelul Triumf din București, hotelul Mara din Sinaia, Clubul Floreasca, Complexul Scroviștea și complexul Palat Snagov.