În Cazul Rahova, povestea care s-a încercat să ne fie vândută încă de la început a fost următoarea: în bloc a mirosit puternic a gaz. Locatarii au sunat peste tot, inclusiv la 112. A venit un reprezentant de la Distrigaz care a constatat că, într-adevăr, mirosea puternic a gaz, deci erau scăpări pe undeva.

Prin urmare, a închis vana de la ţeava principală ce alimenta blocul şi a sigilat-o. După aceea a venit reprezentantul unei firme particulare, care, pentru că oamenii din bloc nu au avut cu ce să-i plătească pe loc să-şi facă treaba, a plecat. A doua zi, a avut loc explozia.

Din prima ni s-a spus că sigiliul a fost rupt, deşi el a fost găsit abia luni, la câteva zile după explozie. Concluzia era simplă. Distrigaz şi firma privată, acreditată de ANRE, deşi nu are decât trei angajaţi, îşi făcuseră treaba. Dar, după ce au plecat, un locatar, supărat că nu are cu ce se încălzi sau face o cafea sau un ceai, pentru că era gazul oprit, a mers şi a rupt sigiliul, a dat cu de la sine putere drumul la gaz, care a răsuflat din nou şi dimineaţă s-a produs nenorocirea.

Deci, vinovat? Cineva din bloc.