După șocul „Brexitului”, liderii europeni evocă viziunea unui Europe federale, revoluționare, socialiste și laice, datând de acum 65 de ani, în care popoarele sunt considerate „imature”, iar deciziile trebuie să aparțină doar „conducătorilor”

Angela Merkel, François Hollande și Matteo Renzi, liderii „Troicii” Germania – Franța – Italia, cele mai puternice economii rămase în UE, se întâlnesc luni pentru stabilirea directivelor pe care Europa ar trebui să le urmeze după „Brexit”. Premierul italian își primește oaspeții pe insula Ventotene, în largul coastelor Neapolelui, pentru a pregăti summit-ul european de la Bratislava, din 16 septembrie. Riscurile care amenință noua Europă, redusă la 27 de țări după plecarea Marii Britanii, sunt numeroase: alte posibile „Exituri” (Olanda pare a manifesta cea mai mare apetență în acest sens, iar Ungaria are programat pe 2 octombrie un referendum pentru a decide dacă mai primește sau nu imigranți; în cazul unor foarte posibile schimbări de regim, Germania și Italia ar putea ajunge și ele în situația de a convoca referendumuri privind apartenența la UE), crize economice (Italia, Spania) minează și ele Europa, valul de imigranți mai mare decât anul trecut, Turcia șantajează Occidentul, amenințând că deschide granițele pentru refugiați, dacă UE nu ridică vizele pentru cetățenii săi etc.

Fiecare dintre cei trei are propria viziune despre Europa: Merkel vrea „o Europă mai bună”, renunțând deocamdată să mai preseze pentru „mai multă Europă”; Renzi își dorește ca vocea lui să se audă mai puternic la Bruxelles și să aibă un rol mai important în modelarea Europei viitoare; la rândul său, Hollande vrea ca planul de investiții la nivelul întregii UE să fie dublat.

UE-27, salvare cu orice preț

Pentru Angela Merkel, care după întrevederea de la Ventotene va avea săptămâna aceasta un lung șir de întâlniri cu liderii europeni, călătorind în patru țări și primind vizita altor opt conducători, țelul principal al momentului este de a păstra integritatea Blocului de 27.

Un diplomat european, citat de Reuters, a afirmat: „Scopul trebuie să fie în primul rând prezervarea statu quo-ului și prevenirea oricărei viitoare dezintegrări a UE-27”. Cei trei lideri au vederi diferite și în ceea ce privește strategiile economice: în condițiile în care creșterea economică a încetinit la nivelul întregii UE, iar Franța și Italia stagnează de-a dreptul, Franța sprijină solicitările Italiei în favoarea unor măsuri de dezvoltare și anti-austeritate, în timp ce Germania se opune oricăror măsuri care ar putea periclita deficitele naționale.

Ventotene, leagănul unei Europe ca o Internațională Socialistă

Locul ales de premierul italian Matteo Renzi pentru întrunirea „Troicii” care ambiționează să schițeze portretul viitoarei Europe nu este întâmplător. Simbolistica insuliței vulcanice Ventotene din Marea Tireniană, lungă de trei kilometri, lată de opt sute de metri și numărând puțin peste șase sute de locuitori, este una uriașă pentru Europa.

Odată cu venirea la putere a lui Mussolini, Ventotene a devenit centru de detenție pentru opozanții fascismului, grupul deținuților comuniști fiind cel mai mare. Între zidurile închisorii Santo Stefano a fost redactat în 1941 de către Altiero Spinelli, Ernesto Rossi și Eugenio Colorni lucrarea „Pentru o Europă unită. Proiect de manifest”, cunoscută și ca „Manifestul de la Ventotene”, în care este lansată ideea transformării continentului european într-un stat federal unic.

Cei trei autori de stânga (dintre care Spinelli, membru al Partidului Comunist Italian, are contribuția cea mai importantă în redactarea „Manifestului”) constată că „dreptul egal al tuturor națiunilor de a se constitui în state independente” alimentează imperialismul capitalist și, în consecință, statele totalitare.

Popoare proaste

Pentru a combate această tendință, autorii au propus proiectul unei Uniuni Europene. Spinelli și colegii săi avertizau că populația unei țări este imatură și incapabilă să ajungă la consens, de aceea ea trebuie condusă de „lideri care știu să ghideze și încotro să meargă, pentru a trece printr-o veritabilă revoluție politică și socială”. Asemenea idei, despre prostia popoarelor, care nu știu ce e bine pentru ele, despre „prea multă democrație” etc., sunt vehiculate tot mai puternic și fără rețineri, astăzi, după referendumul în care britanicii au optat pentru „Brexit”.

Autorii „Manifestului de la Ventotene” credeau că singura soluție pentru viitor este „abolirea definitivă a împărțirii Europei în state naționale suverane”, în favoarea unui stat federal unic, în care va fi impus „un drept internațional”, vegheat de „o forță internațională”.

În sfârșit, autorii menționau că revoluția europeană trebuie să fie una socialistă, care să ducă la emanciparea clasei muncitoare. Nu în ultimul rând, Spinelli și tovarășii săi cereau abolirea Concordatului și laicizarea noului super-stat european.

Iohannis și Cioloș au scos România de pe harta Europei

Cancelara Angela Merkel l-a primit joia trecută pe președintele Consiliului European, Donald Tusk, la Castelul Meseberg, aflat la circa 65 de kilometri nord de Berlin (observați preferința pentru locurile retrase, departe de ochii și urechile presei). Cei doi și-au împărțit calendarul întrevederilor cu ceilalți lideri europeni până la summit-ul UE din 16 septembrie.

Astfel, după întâlnirea în trei de la Ventotene, Merkel și-a programat deplasări miercuri la Talin, joi la Praga și vineri la Varșovia. Pe lângă întrevederea biletarală, în capitala Poloniei Merkel va participa și la o reuniune a premierilor Grupului de la Vișegrad (Cehia, Polonia, Slovacia, Ungaria).

Merkel va reveni vineri în Germania, urmând a se întâlni în aceeași zi, la deja celebrul castel Meseberg, cu șefii de guverne din Olanda, Suedia și Danemarca. A doua zi, sâmbătă, Merkel îi va primi pe premierii din Austria, Bulgaria, Croația și Slovenia.

România uitată

La rândul său, după cina de taină de la Castel cu Merkel, Donald Tusk și-a asumat întâlnirile cu președintele Franței și președinta Lituaniei, și cu premierii Luxemburgului, Irlandei, Marii Britanii, Letoniei, Estoniei, Ungariei, Suediei, Maltei, Spaniei.

De remarcat că, în vreme ce liderii unora dintre țările m e m b r e UE au programate întâlniri atât cu Angela Merkel, cât și cu Donald Tusk, România este scoasă total din acest joc al negocierilor: nici președintele Klaus Iohannis, nici prim-ministrul Dacian Cioloș nu au fost incluși în aceste runde de negocieri, care trebuie să stabilească fața viitoare a Europei.