Facturi de 10 ori mai mari ca anul trecut vor plăti orădenii pentru gaz. Aceasta fiindcă companiile care activează în domeniu vor să recupereze de la beneficiari ceea ce statul nu le plătește pentru gazul cu preț plafonat care deja a fost livrat.
Notificările transmise de cel mai important furnizor de gaze din Oradea provoacă frisoane. Persoanelor fizice, respective 14.000 de familii, dar și firmelor. Oamenii spun că prețul de aproximativ 1.950 lei/MWh, în funcție de tipul de consumator, generează facturi care sunt de nesuportat. Iar firmele, persoane juridice, sunt lăsate fără gaz. Dacă persoanele fizice au primit notificări cu noile prețuri, persoanele juridice au fost înștiințate de Distrigaz Vest SA că nu le mai prelungește contractele care se apropie de termenul la care expiră. Dacă persoanele fizice vor mai beneficia de prețul plafonat de 310 lei/MWh în cazul firmelor cărora li se recomandă să apeleze la furnizori de ultimă instanță sau să caute furnizori pe piața liberă. Neoficial, explicația acestui gest e dată de faptul că Distrigaz Vest e pusă în imposibilitatea de a susține diferența dintre prețul practicat pentru persoane juridice, de 370 de lei/MWh, și costul real al gazului. Furnizorul nu comunică cifra firmelor afectate de această măsură invocând secretul comercial.
Distrigaz Vest vorbește despre patru tipuri de consumatori plasați în plaja de consum anual mai mic de 280 MWh, care trebuie să plătească 1.962,98lei/MWh, respective cei cu un consum anual între 28.000MWh și 280.000 MWh care au un tarif de 1.953,03 lei/ MWh.
În cazul firmelor orădene care nu vor mai primi gaz de la principalul furnizor orădean, regulamentul Autorității Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) prevede că pentru un consumator rămas fără furnizor, Autoritatea alege liber un furnizor de ultimă instanță, în cazul în care consumă anual peste 28.000 MWh. Cei cu consum sub acest prag vor fi preluați de furnizorul de ultimă instanță care are costul cel mai mic în momentul deciziei. Conform ANRE, furnizorii de ultimă instanță sunt: OMV Petrom SA, Premier Energy, Electrica Furnizare SA, Eon Energie România SA, Engie România SA. Distrigaz Vest avertizează că „prețul la gaze naturale este la nivel de propunere și va fi actualizat lunar în funcție de media ponderată a prețului gazelor naturale înregistrat și afișat de Bursa Română de Mărfuri în luna de livrare”. Criza fără precedent afectează inclusiv Termoficare Oradea, care, din lipsă de ofertanți, are asigurat doar 60% din necesarul de gaz pentru sezonul rece și care conform directorului Dan Creț caută acum furnizori.
Oamenii, victime ale „șantajului dintre stat și companii”
Firmele care au primit astfel de notificări spun că oricum facturile ar fi fost de neplătit. De exemplu, un orădean care închiriază spații de lucru anticipa că are de plătit într-o lună 10 MWh. Și o factură de 10 ori mai mare ca anul trecut. Nici persoanele fizice care au venituri peste medie nu pot concepe că există cineva care poate plăti facture la gaz în aceste condiții. Fost notar, deputatul USR Bihor Silviu Dehelean a anunțat că: “Am primit ieri notificarea. Recunosc că m-a dat peste cap complet. M-am interesat ce vrea să-mi comunice Distrigaz Vest. Iată ce am aflat: Din 1 octombrie 2022 urmează să se reînnoiască contractul meu cu Distrigaz Vest SA pentru o perioadă de un an. Prețul contractului pe acest an va fi de 1962.98 de lei cu TVA inclus pe MWh. Până în aprilie 2023 prețul e plafonat de guvern la 370 lei cu TVA inclus. Din aprilie 2023, însă, și până în 1 octombrie 2023, nu mai e plafonat, iar eu și toți în situația asta vom plăti la valoarea majorată. O valoare care e de nesuportat. Mai departe, deși nu sunt specialist în acest domeniu și vă rog să mă contraziceți dacă greșesc, prețul de 1962,98 lei este unul umflat. De ce? Pentru că companiile din domeniu vor să recupereze de la oameni ceea ce statul nu le plătește pentru gazul cu preț plafonat care deja a fost livrat. Ca răspuns statul se pregătește să supraimpoziteze aceste companii, previzibil fiind ca acest demers nu va aduce nimic bun. E o formă de șantaj între stat și companii iar noi am căzut la mijloc. Noi suntem cei care plătim din buzunar atât incompetența Guvernului cât și mercantilismul companiilor care vor să facă și în criză profitul din vremuri normale. Pot să înțeleg însă neîncrederea companiilor în stat: dacă te uiți la Guvern și la modul în care gestionează banii noștri nici eu nu le-aș da nimic pe datorie”.
Autor: Veronica Bursașiu,