Dupa trei ani de razboi, cheltuielile militare au devenit o problema pentru multi europeni. America merge insa inainte, la fel si Romania.

Scrisoarea celor 6” de la Roma a scos la lumina dimensiunea unei mai vechi dispute din cadrul NATO. Sase ambasadori acreditati in aceasta capitala au cerut Italiei sa nu-si retraga trupele din Afganistan.

Demersul, neobisnuit pentru practica diplomatica, survine unor tensiuni profunde. Ele se simt cel mai bine la Bruxelles, acolo unde operatiunea Fortei Internationale de Asistenta de Securitate (ISAF) a NATO in Afganistan e marul discordiei.

Cea mai ampla interventie postbelica a Aliantei in afara Europei este grevata de discutii interminabile asupra cheltuielilor. La ce s-a ajuns? Tehnica ultramoderna a statelor membre zace „pe stocuri”, in timp ce operatiunile din teren avanseaza lent, iar militarii risca si mai mult din cauza lipsei de suport logistic. La randul ei, Romania intra in „cursa inarmarii” pentru a atinge standardele impuse. Daca vom avea succes, vom detine mai multe avioane performante si rachete inteligente decat am putea folosi.

LOGISTICA. „Afganistan este si va mai fi prioritatea numarul unu a NATO”, spunea, zilele trecute, un inalt oficial al Aliantei. Rostita in fata catorva ziaristi straini - intr-un birou al Cartierului General de la Bruxelles - afirmatia diplomatului are, la prima vedere, aerul unui adevar de bun-simt. Dincolo de aparente, fraza este insa expresia unei frustrari generale: „Avem cea mai avansata tehnica si soldatii cei mai instruiti. Exista insa o ruptura intre discurs si realitate: ne asumam angajamente, dar nu si nota de plata”, afirma acelasi oficial. Problema „Afganistan” este exemplul ideal: „Nu avem destule avioane si elicoptere”, sustine un ofiter de la Cartierul General al Fortelor Reunite, de la Brunsum (Olanda).

Misterul este elucidat rapid, la Bruxelles, de interventia unui diplomat influent: „Avioanele, elicopterele si alte echipamente performante stau in hangarele de acasa, in loc sa fie trimise pe teren. De ce? Pentru ca desfasurarea lor costa, de la combustibil la piese de schimb”. In opinia unuia dintre ei, fenomenul are o explicatie simpla: „Spre exemplu, statele Uniunii Europene au alte prioritati si cheltuiesc doar 1,5% din PIB pe aparare”, remarca acesta.

Desi solicita protectia anonimatului si refuza sa-i nominalizeze pe „zgarcitii” din Organizatie, responsabilii de la Bruxelles admit tacit ca NATO pune la aceeasi masa doua culturi diferite: Statele Unite si Europa. In primul caz, punga se dovedeste larga pentru chestiuni militare. In cel de-al doilea se intampla contrariul.

Exasperat, unul dintre  oficialii implicati direct in gestionarea actiunilor ISAF din Afganistan pune un punct apasat pe „i”: „Nu mai putem lansa operatiuni pana nu avem un consens si aprobare intre noi”. Pentru el, Afganistanul are profilul unei revelatii.

Unii lupta mai mult

STRATEGIE. Implicarea NATO in Afganistan a demarat in 2003, odata cu preluarea misiunilor desfasurate de ISAF. „Armonia” care a definit relatiile dintre statele participante este pusa in lumina de ritmul, considerat greoi, in care ISAF a acoperit teritoriul afgan. A fost nevoie de trei ani (2003-2006) pentru ca toate punctele cardinale sa fie bifate la categoria „misiune indeplinita”. In parte, piedicile au fost de ordin logistic.

In al doilea rand, exista obstacole legate de lipsa coeziunii politico-militare. Trupele fiecarui stat sunt dislocate intr-o zona bine definita, dar in anumite puncte rezistenta insurgentilor este mai mare decat in alte locuri. Ca urmare, un conflict tacit se naste rapid intre aliati: „Cei cantonati in partile „linistite” ale Afganistanului refuza sa treaca linia si sa-si ajute partenerii”, remarca un oficial NATO. Interventia diplomatului e aprobata si de un colonel german, din centrul de comanda de la Brunsum.

Apoi, ramane reticenta unor state privind suplimentarea fortelor. Mentiunea ii apartine unui diplomat american, din cadrul Misiunii SUA la NATO. Din punctul sau de vedere, solutia cea mai simpla e una singura: „Fiecare membru sa fie voluntar egal in disponibilizarea de trupe pentru  operatiuni”. Diplomatia e insa sfanta. Nici americanul nu-i nominalizeaza pe „fricosii” Aliantei. De mentionat ca, in tot acest tur, diplomatii au vorbit numai sub protectia anonimatului.

„Dezvoltam proiecte conform cerintelor NATO”

Pe un astfel de fond, participarea Romaniei la misiunile NATO in lume se dovedeste una entuziasta. Tara noastra aloca un buget de aparare superior mediei de 1,8 procente. Apoi, Romania se afla in topul primilor sapte membri care cheltuiesc mai mult de 2a din PIB, iar 2007 e anul cu cele mai mari fonduri destinate domeniului militar.

Mai mult, tara noastra a facut, la finele lui 2006, primii pasi spre o „cursa a inarmarii” fara precedent. La inceputul lui noiembrie, ministrul apararii, Sorin Frunzaverde, anunta un program de achizitii in valoare de 13 miliarde de euro. Initial, proiectul urma sa se intinda pe urmatorii zece ani.

De curand, MApN s-a razgandit, prelungindu-l pana in 2025. Se vor achizitiona avioane, sisteme de racheta sol-aer, nave militare, Humvee-uri si TAB-uri performante. MApN a recunoscut pentru EVZ ca „proiectele respective sunt dezvoltate conform cerintelor NATO”, tinta fiind, deci, formarea unui „stoc” solid de logistica ultraperformanta.

Reuniune

Negocieri la Sevilla

Generalul Bantz Craddock, comandantul Fortelor Aliate din Europa, a cerut ieri, la reuniunea de la Sevilla a ministrilor apararii din tarile NATO, intensificarea operatiunilor anti-talibane din Afganistan. Romania a fost reprezentata de seful MApN, Sorin Frunzaverde. Cu exceptia SUA si Marea Britanie, surse din Alianta sustin insa ca mesajul va fi primit cu reticenta. Turcia, Spania, Olanda si Franta au exclus deja trimiterea de noi forte.

Optimism

Avem bani

Oficialii militari de la Bucuresti recunosc ca tensiunile din sanul Aliantei sunt reale, insa Romania nu ar trebui sa se simta vizata: „... Aceste preocupari nu sunt adresate unei tari anume, ci la nivel Aliat. (...) Romania contribuie semnificativ atat la operatiunea NATO-ISAF, cat si la operatiunea „Enduring Freedom”. Cat priveste relatia dintre dimensiunile dotarii Armatei si capacitatea guvernului de a finanta propriile trupe in teatrele de operatii,

MApN se limiteaza sa faca trimitere la doua texte de lege: Exista cadrul legal privind planificarea apararii - Legea nr. 473/2004 privind planificarea apararii si Legea nr. 42/2004 privind participarea la misiuni in afara tarii - prin care sunt gestionate ambele paliere, respectiv finantarea multianuala a angajamentelor si alocarea anuala de forte pentru misiuni, iar utilizarea corelata a celor doua instrumente are ca obiectiv evitarea situatiei mentionate”, se arata in pozitia ministerului.

Achizitii

Unde merg 13 miliarde de euro

> 1 miliard de euro - achizitie blindate de teren Humvee (de fabricatie SUA) si alte peste trei sute de transportoare autoblindate (TAB).

> 5 miliarde de euro - achizitie sistem de rachete aer-sol si avioane de lupta.

> 7 miliarde de euro - achizitie nave tip vanator de mina si corvete multifunctionale.

CENTRUL DE COMANDA

Cum se conduce un razboi din Europa

Cartierul General al NATO de la Bruxelles este, la propriu si la figurat, inima din corpul Aliantei. Din exterior, cladirile dreptunghiulare, interconectate ca intr-o retea tesuta din piese de Lego, compun un ansamblu geometric care impresioneaza mai degraba prin austeritate decat prin somptuozitate.

Impozantul monument-emblema al Aliantei troneaza chiar la intrarea principala. Este inconjurat de 26 de „catarge”, in varfurile carora flutura drapelele statelor membre. In ierarhia portilor de acces in Cartierul General, aici se afla zona „zero”, rezervata doar secretarului general, Jaap de Hoop Scheffer, unui numar restrans de oficiali inalti ai Aliantei si „VIP”-urilor care reprezinta tarile membre. Daca tot este o institutie sensibila la ceea ce se numeste „securitate globala”, Cartierul General de la Bruxelles nu este mai putin interesat de securitatea proprie.

In lipsa unei acreditari din interior, accesul in sediu se transforma intr-o clipa in cauza pierduta. Pana la biroul la care ar trebui sa ajungi, faci cunostinta cu toate filtrele posibile.

In ciuda accesului minutios restrictionat, sunt totusi permise vizitele grupurilor de turisti, sub rezerva respectarii unei birocratii atent tesute. Altfel, functionarimea la costum din interiorul Cartierului General asalteaza orice intrus cu limbajul diplomatic, discursul fiind atent la cele mai mici detalii. NATO-cratii, asa cum mai sunt cunoscuti functionarii de la Bruxelles, ocupa toate palierele de functionare ale Aliantei.

Ei creioneaza si gestioneaza strategiile de actiune in teatrele de operatii sau se ocupa cu stabilirea criteriilor de extindere. Chiar daca este considerat epicentrul NATO, Cartierul General din capitala Belgiei este in mare parte cureaua de transmisie politica a Aliantei.

Fosta mina de carbuni

Latura militara este insa bine reprezentata prin Centrele de Comanda din diversele parti ale lumii. Executarea deciziilor politice revine unei ramificatii de comandamente militare.

Prima pozitie e ocupata de Comandamentul Operatiunilor Aliate de la Mons (Belgia), urmat de cele trei cartiere generale ale fortelor reunite, din Lisabona, Napoli si Brunsum. Principala sarcina a acestuia din urma o reprezinta in prezent misiunea ISAF din Afganistan. Situata in Olanda, la numai o ora si jumatate de mers cu masina de Bruxelles, baza de la Brunsum a fost ridicata, in anii ‘60, pe locul unei foste mine de carbuni. Conducerea e asigurata de un general german, dar personalul e   cosmopolit ca la Bruxelles. Aici  lucreaza si doi romani.

Strategie

Cel mai „fierbinte” punct pe harta NATO

ISAF a luat fiinta in urma Conferintei de la Bonn (decembrie 2001), dupa inlaturarea regimului taliban. Aflata initial sub autoritatea Consiliului de Securitate al ONU, misiunea ISAF a intrat in 2003 sub mandat NATO, pe termen nelimitat. Pana la finele anului, ONU legitima extinderea operatiunilor in afara capitalei, Kabul, si a imprejurimilor. Miza multipla a acestei decizii era clara: extinderea autoritatii noului guvern, securizarea tarii, impunerea ordinii de drept si reconstructia tarii. In paralel, NATO preia gradual si responsabilitatea Echipelor Provinciale de Reconstructie (PRT) stationate in Afganistan, astfel: Nord (2003-2004), Vest (2005), Sud si Est (2006). Forta multinationala numara 33.460 de militari. Ei provin din 37 de state - membre si nemembre NATO -, 750 sunt romani, iar 14.000, americani. 

Romania

In „Top 10” ca numar de militari

Primii romani ajunsi in Afganistan au apartinut Batalionului 265, Politie Militara, din Bucuresti, operand in cadrul misiunii ISAF, dupa intrarea acesteia sub mandat NATO. In prezent, contributia Romaniei la securizarea si dezvoltarea zonei se deruleaza intr-o directie dubla si numara 869 de militari, a caror solda atinge 70 de dolari pe zi. Dintre acestia, 771 participa la misiunile NATO din cadrul ISAF, iar 98 actioneaza sub comanda americana a operatiunii „Enduring Freedom”. Potrivit statisticilor furnizate de Alianta, Romania ocupa locul opt in clasamentul statelor participante la actiunile ISAF, fiind mai activa decat tari precum Danemarca (400), Spania (550), Polonia (160), Ungaria (180), Republica Ceha (150) sau Portugalia (150). De-a lungul timpului, a existat insa si un pret: patru morti in intervalul 2003-2006.