Norica Nicolai propune eliminarea CCR din conflictele între instituții cheie
- Emanoil Ursache
- 18 iunie 2019, 00:00
Norica Nicolai (foto), președintele Consiliului Național ALDE, a lansat o dezbatere publică pe tema modificării Legii fundamentale, în așa manieră încât rezolvarea conflictelor de natură constituțională între principalele instituții ale statului să nu mai intre în responsabilitatea Curții Constituționale.
Decizie juridică, în loc de dialog politic
Fosta eurodeputată consideră că repetatele rezolvări ale CCR au făcut clasa politică să fie văzută ca fiind iresponsabilă în rândul cetățenilor, înlocuind consensul politic cu o decizie juridică. „După cum știți, prevederea cu privire la soluționarea conflictelor de natură constituțională a fost introdusă în implementarea din 2003. Pentru că ea nu a existat în prima Constituție din 1991 și asta a dat posibilitatea partidelor în loc să negocieze, să medieze și să găsească soluții politice la conflictele care apăreau între diversele instituții democratice, Parlamentul, Președinție, Guvern, putere judecătorească să se adreseze Curții Constituționale”, a declarat Nicolai, ieri, pentru Evenimentul zilei.
Variantă mai puțin radicală
Chiar dacă are o opinie radicală, lidera ALDE a găsit și o variantă de mijloc, în care atribuțiile CCR în intermedierea conflictelor constituționale între instituțiile statului să nu fie eliminate total. Această variantă provine de la ipoteza în care vidul de putere creat de eliminarea atribuțiilor CCR ar putea genera mai mult haos pe scena politică. „Problema este următoarea, dacă totuși vrei să păstrezi și această rezervă, pornind de la ipoteza că ai șanse mici să îmbunătățești calitatea clasei politice, atunci trebuie să definești foarte clar conflictul de natură constituțională, ceea ce înseamnă și să pui condiții de sesizare mult mai stricte”, a mai menționat ea.
O „dictatură prostească”, în lipsa argumentelor
Norica Nicolai se așteaptă de la toate partidele să vină cu argumente pro sau contra pe această temă, pentru că altfel nu s-ar ajunge decât la o atitudine demnă de „o dictatură prostească”.