În fiecare seară, dacă vrea să aibă aer curat, Iolanda Bosart închide geamurile. Nu-şi permite luxul să iasă în grădina noii sale vile, de pe Strada Amurgului, ca să privească stelele. Nici nu le-ar zări prea bine. Aerul nopţii e învăluit de o ceaţă densă şi otrăvitoare, cadou de la „vecinul“ generos de peste drum – Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti (IMGB).

În grădină, la aer „proaspăt poluat“

Noii proprietari de vile din Amurgului, aproape de staţia de metrou IMGB din Berceni, au aflat prea târziu de „beneficiile“ zonei în care şi-au cumpărat terenurile. De două-trei ori pe zi, IMGB le trimite peste case nori ameninţători de culoare ruginie.

„Cel mai rău e când iese fumul acela roşiatic. E înecăcios, te înţeapă în gât şi simţi că te sufoci“, se plânge o proprietară, Amalia Ghiţă. În unele nopţi şi dimineţi, când, susţin localnicii, fabrica lucrează la capacitate maximă, aerul în zonă e irespirabil. Două angajate de la o fabrică de pantofi din apropiere spun că uneori nici nu pot aerisi halele în care lucrează.

Proprietarii se mai plâng că gazonul din curte se usucă, iar plantele decorative se ard şi trebuie băgate în casă. „O să ne îmbolnăvim cu toţii respirând aerul ăsta poluat. Ce putem face, unde să ne ducem?“, se întreabă o vecină, Oana Rotaru.

Otravă pe bani mulţi

În urmă cu doi ani, lângă staţia de metrou nu era decât un câmp acoperit de ciulini şi amuşinat de câini. În ciuda peisajului industrial, frenezia imobiliară din sudul Capitalei a cuprins chiar şi zona IMGB, unde un dezvoltator vinde pe bani grei clădiri rezidenţiale. Fără să-şi informeze clienţii despre riscurile la care se supun, agenţia pune la vânzare vile cu preţuri între 180.000 şi 300.000 de euro.

„Noi nu avem cum să împiedicăm această extindere imobiliară în apropierea industriilor poluante. Nu există o lege în acest sens“, arată Corneliu Săveanu, consilier în Departamentul de avize şi autorizări din cadrul Agenţiei Regionale de Protecţie a Mediului Bucureşti (ARPMB). În opinia sa, proprietăţile ar trebui să fie verificate de un evaluator independent, care să ia în calcul şi factorii de mediu, iar agenţiile imobiliare să fie obligate să ofere garanţii clienţilor.

În perioada în care a fost construit IMGB nu a fost prevăzută o asemenea extindere, mai explică acesta. Industriile poluante au fost amplasate cu precădere în sudul Bucureştiului, deoarece vânturile dominante bat dinspre nord spre sud şi dispersează poluanţii atmosferici în afara oraşului.

"Am băgat o grămadă de bani în construcţia vilei şi uite cu ce ne-am ales. O să ne îmbolnăvim cu toţii respirând aerul ăsta poluat. Ce putem face, unde să ne ducem?" – Oana Rotaru proprietar

50.000 de tone de oţel este producţia la care a ajuns la această oră

IMGB CHITANŢE PENTRU POLUARE

Amenzi de 200 de milioane pentru gigantul înviat

IMGB a fost cumpărată, în urmă cu doi ani, de compania sud-coreeană Doosan, care a relansat masiv producţia de oţel şi de maşini grele. Dacă, înainte de preluare, IMGB producea 20.000 de tone de oţel, astăzi a ajuns la circa 50.000 de tone, urmând ca în câţiva ani capacitatea maximă să fie de zece ori mai mare decât la început. În urma celor patru controale efectuate de Garda de Mediu, compania a fost amendată de două ori, cu câte 100 de milioane de lei. Inspectorii au descoperit depăşiri semnificative la imisii (noxe degajate necontrolat) în Secţia oţelărie, dar şi încălcarea limitelor maxime de dioxid de azot şi dioxid de sulf.

Potrivit angajamentelor asumate în 2005, Doosan IMGB trebuie să instaleze un coş de dispersie a emisiilor şi o instalaţie de filtrare şi captare a noxelor. Termenul de finalizare a lucrărilor expiră abia în 2014, însă reprezentanţii companiei spun că sistemul de filtrare va fi finalizat chiar la sfârşitul acestui an. Motivul este tocmai creşterea preconizată a producţiei. Instalaţia primară de extracţie a fumului din cuptoare, care a costat 6 milioane de euro, este în curs de finalizare. Oxizii de sulf şi emisiile de praf urmează să fie depozitate într-o haldă din incinta fabricii şi vor fi valorificate ulterior, prin prelucrare la Sidex Galaţi. „Aşa au zis şi anul trecut, că vor termina instalaţia. Vom vedea…“, a comentat Olivia Oprişan, comisar-şef al Gărzii de Mediu Bucureşti.

Evacuare prin luminatoare sparte

Grosul noxelor este eliminat de cuptoarele electrice în care fierul vechi este topit şi transformat în lingouri uriaşe de oţel. Din cazane se degajă imisiile de oxizi de fier, care se dispersează necontrolat prin geamurile sparte ale luminatoarelor din hală. „Aşa s-a lucrat acolo dintotdeauna. Dacă geamurile ar fi fost întregi, angajaţii s-ar fi sufocat. Nu există niciun fel de coş de dispersie“, explică Viorel Androne, comisar al Gărzii de Mediu Bucureşti. Florin Antonescu, directorul de management al Doosan IMGB, admite că situaţia e destul de neplăcută pentru localnici. În opinia sa, Primăria Popeşti Leordeni n-ar fi trebuit totuşi să elibereze niciodată autorizaţii de construcţie în jurul unei platforme industriale cu risc de poluare.

Până la instalarea filtrelor şi a coşului, noii locuitori ai zonei sunt îngrijoraţi că vor îngroşa rândurile astmaticilor.

În nouă case din complexul rezidenţial, oamenii s-au mutat deja, iar alte câteva zeci de vile sunt în construcţie sau aproape de finalizare, aşteptându-şi proprietarii.

Chiar şi în cazul reducerii imisiilor, lipsa unei reglementări a situaţiei terenurilor din jurul fabricii riscă să declanşeze un conflict etern între locuitorii viitorului cartier şi Doosan IMGB.


POLUARE. În zilele în care vântul bate spre nord, întreg cartierul Berceni îşi primeşte
porţia de oxizi de fier şi de particule de praf