Lansat în 2011,  Nord Stream 2 a căpătat statut de proiect energetic cu mize geostrategice determinante. Lung de peste 1200 km, gazoductul va aduce 55 de miliarde de metri cubi de gaz rusesc pe an în Europa, via Marea Baltică, ceea ce va permite dublarea capacității gazoductului Nord Stream 1, operațional din 2012.

Gazoductul pleacă din regiunea Ust- Luga (Sankt-Petersburg) și ajunge în Greifswald (Germania)

Nord Stream 2 se află sub sancțiuni americane și sub criticile mai multor țări europene.

Fecioria occidentalilor în fața lupului de la Kremlin trebuie nuanțată. Întâi de toate că Vestul, în special Germania, nu face de ieri de azi afaceri energetice cu Rusia.

După scandalul Navalnîi, se acreditează teza că numitul Vladimir Vladimirovici Putin a impus proiectul Nord Stream 2 cu tancurile.

Care în loc de țeavă aveau o conductă cu gaz din care ieșea însuși Alexei Miller, boss-ul Gazprom.

Este util de amintit, măcar din când în când, că acest proiect, al cărui proprietar este Gazprom,  este cofinanțat în proporție de 50% de floarea cea vestită a companiilor energetice europene: două germane, Uniper și Wintershall (filială a BASF) , una austriacă, OMV, una anglo-olandeză, Shell, și una franceză, Engie.

Asta ca europenii să nu fie confundați cu un grup emo care așteaptă să fie linșat și care se uită neputiincios cum mujicii lui Putin sudează țevi cap la cap.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE