Noomi Rapace: "Îmi place să fac câte cascadorii mă lasă"
- Ileana Dima
- 22 decembrie 2011, 23:23
Noomi Rapace, interpreta ghicitoarei Simza din "Sherlock Holmes 2: Jocul umbrelor", a vorbit cu EVZ despre rolul său, primul jucat în engleză.
Pentru suedeza Noomi Rapace, cascadoriile şi scenele de acţiune sunt cea mai uşoară parte a muncii sale, în ciuda vânătăilor şi a durerii pe care o simte ulterior. Adevărata provocare o are atunci când secvenţele sunt încărcate de emoţie, iar ea trebuie să apeleze la experienţele ei, pe care trebuie să le transmită publicului. Totul se întâmplă, însă, în faţa a numeroase persoane din echipa de filmare. După scenele dure în seria "Millennium", adaptările după best-sellerurile lui Stieg Larsson, Rapace are parte de un rol mai amuzant şi ceva mai uşor, iar faptul că s-a distrat la filmări poate fi observat uşor pe marele ecran. Filmul "Sherlock Holmes 2" are astăzi premiera în cinematografele din România, iar Rapace a povestit pentru EVZ despre primul ei rol la Hollywood. EVZ: Ca nou-venită în franciză, cum a fost pentru tine să lucrezi cu această echipă? Noomi Rapace: Pentru majoritatea filmelor la care am lucrat înainte am avut timp să mă pregătesc intens, pentru că ştiam de ele cu mult înainte. M-am pregătit şi mi-am schimbat corpul şi m-am documentat. Şi orice altceva a fost necesar. Dar la acest film m-am întâlnit cu Robert (Downey Jr. - n.r.) şi Susan (Downey, soţia actorului şi producătoare a filmului - n.r.) poate cu şase-şapte săptămâni înainte de începerea producţiei. A fost o întâlnire bună şi rapidă în LA. Nu prea am vorbit despre "Sherlock Holmes". Dar am vorbit despre filme şi visuri. Şi-mi aduc aminte că Robert mă întreba: "Cum ai vrea să lucrezi? Ce fel de filme vrei să faci?" A fost cu adevărat intens. Şi eu am ieşit de la întrunire şi mi-am sunat managerul şi i-am spus: "Oamenii ăştia sunt uimitori. Mi-aş dorit foarte mult să lucrez cu ei!" Cum a decurs întâlnirea cu regizorul filmului "Sherlock Holmes 2", Guy Ritchie? Am plecat la Londra pentru a mă întâlni cu Guy Ritchie. Am stat şi am vorbit cu el timp de o oră. Şi iar a fost o experienţă intensă. Am ieşit de acolo dorindu- mi să lucrez cu el. Dar nu aveam nicio aşteptare. Şi apoi, cred, după o săptămână sau două, mi-au spus că vor să joc acest personaj. Şi am început filmările după doar trei săptămâni. Aşa că am sărit în asta pur şi simplu. A fost intens şi amuzant. Eram foarte emoţionată - era primul meu film în care vorbeam în engleză. Nu vorbeam deloc engleză acum trei ani. Aşa că nu ştiam cum mă voi descurca şi cum va fi pentru mine. Dar a fost uşor, jucăuş, creativ. Toţi erau foarte deschişi. Am simţit că mi-au primit ideile cu braţele deschise. Şi am simţit că, într-un fel, am creat împreună acest personaj. Am fost surprinsă că m-au primit în familia lor şi practic am devenit "unul dintre băieţi". Cât despre Guy, nu-mi amintesc să fi ajuns vreodată pe platouri iar el să-mi fi spus: "Ok, vreau să faci exact asta". Întotdeauna mă întreba: "Cum vrei să faci asta, Noomi? Cum vezi situaţia asta? Şi ce crezi că ar face Sim (Simza, personajul lui Noomi - n.r.)?" Şi aşa îmi place să lucrez - într-un fel de căutare creativă, deschisă. Aşa că trebuie să folosim mereu orice stare pe care o avem, să ne întrebăm: care e energia astăzi? Şi folosim energia de astăzi ca punct de plecare. Deci a fost fantastic. Ca actriţă suedeză, cum a fost experienţa ta cu filmele de la Hollywood? Este acesta un vis care ţi s-a împlinit? Cred că sunt cam răsfăţată acum. Acesta a fost primul film de limbă engleză la care am lucrat. Nu ştiam la ce să mă aştept înainte. Dar felul în care s-a lucrat a fost uimitor. Călătoria în care am plecat, eram în Londra tot timpul, dar cred că am uitat asta, pentru că mă simţeam de parcă am fi în locuri diferite. A fost de parcă am devenit un grup din ce în ce mai apropiat. A fost fantastic. Am auzit că la Hollywood aştepţi foarte mult în rulota ta. Apoi mergi, filmezi ceva şi iar te întorci în rulotă şi aştepţi. Dar eu nu-mi aduc aminte să fi aşteptat deloc. Aşa că am fost extreme de încântată. Sunt foarte recunoscătoare pentru oamenii care au crezut în mine şi mi-au dat o şansă şi m-au invitat în această călătorie. Care a fost cea mai dificilă secvenţă, din punct de vedere emoţional sau fizic? Mi-a plăcut să fac scenele de luptă şi cele care implicau un efort fizic mai mare. Întotdeauna mă bucur de ele şi încerc să fac eu cât de multe cascadorii mă lasă. Aşa că, pentru mine, latura aceasta e uşoară. Desigur, eşti plin de vânătăi şi corpul te doare şi câteodată te răneşti, dar asta e parte din meseria ta. Am mai avut parte de scene de luptă ca acestea şi le găsesc amuzante. Aşa că, întotdeauna secvenţele emoţionante sunt mai dificile. La final, atunci când personajul meu pierde o persoană pe care o iubeşte şi faţă de care se simte vinovată pentru că ar fi dezamăgit-o, momentul acela e foarte complicat, pentru că trebuie să intru în acea stare cu foarte mulţi oameni în jurul meu. O cameră plină de oameni se uita la mine. Şi, într-un fel, simţi că vrei să te ascunzi şi să joci în privat, dar trebuie să te descurci, oricum. Aşa că situaţiile emoţionante sunt cele mai grele de atins pentru că, în mod ciudat, nu vreau să mă prefac. Nu-mi place să mă prefac. Încerc să ating lucruri care există în mine şi să le traduc în situaţie şi în personaj. Întotdeauna trebuie ca emoţiile să-mi treacă prin vene, într-un fel. Eu oricum sunt cel mai mare critic al meu şi nu vreau să mă prefac, ci să fiu autentică. În acelaşi timp, a fost incredibil cum producătorii erau atenţi la orice. Câteodată, când ajungeam cu capul în nori şi voiam să facem lucruri nebuneşti cu rolul, când aveam idei grozave, dar nerealiste, ei erau cei care ne ajutau să "navigăm" înapoi. Cum ţi se pare că este relaţia filmului cu cărţile lui Sir Arthur Conan Doyle? Am avut impresia că toate poveştile cu Sherlock erau în interiorul nostru şi puteam recunoaşte cărţile în scenariu. Iar totul mi-a dat impresia unei munci de echipă uimitoare, de la scenarişti la noi, actorii. "Situaţiile emoţionante sunt cele mai grele de atins pentru că, în mod ciudat, nu vreau să mă prefac. Încerc să ating lucruri care există în mine şi să le traduc în situaţie şi în personaj." NOOMI RAPACE, actriţă <iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/lNxhpNpnAkk" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> Citiţi şi:
- Guy Ritchie: "Sunt fanul muzicii ţigăneşti"
- Cine e ţiganca din "Sherlock Holmes 2"