Un editorial extrem de virulent la adresa etnicilor romi, publicat în Ungaria după uciderea lui Marian Cozma, a provocat vâlvă la Budapesta, premierul maghiar Ferenc Gyurcsany cerând public boicotarea ziarului care a găzduit articolul incriminat.

Autorul, Zsolt Bayer, persona non grata în România, îi numeşte pe criminali „asasini animalici”, constatând că „membrii etniei rome s-au rupt de umanitate”. Resentimentele tot mai accentuate ale maghiarilor faţă de ţigani merită reflectate, mai ales în condiţiile în care România găzduieşte, la rândul ei, o numeroasă comunitate romă, acuzată recent că ar „strica imaginea” ţării peste hotare.

Pentru a desluşi ceva din mecanismul complex al procesului de radicalizare a naţiunilor est europene în faţa imaginatului „pericol rom”, evz.ro a stat de vorbă cu publicistul Hugo Agoston, un observator atent al fenomenului politic şi social maghiar.

Evz.ro: Putem cataloga ca rasiste afirmaţiile făcute în editorialul publicat de cotidianul “Magyar Hirlap”? Vă întreb acest lucru pentru că există, la un moment dat, în articolul de opinie al domnului Zsolt Bayer, următoarea frază: “E rândul ţiganilor cinstiţi să facă bine să semneze o declaraţie comună, în care să afirme: nu au nimic în comun cu hoţii, cu criminalii şi cu violatorii de aceeaşi etnie. Toţi ţiganii cinstiţi de la sate să dea pe mâna poliţiştilor criminalii care trăiesc împreună cu ei”. Salvează ea cumva întreaga argumentaţie de la acuzaţia de ură rasială? Hugo Agoston: Zsolt Bayer este un vechi şi cunoscut reprezentant în presa ungară al extremismului de dreapta. Ultimul său articol, cel despre care mă întrebaţi, este o mostră de folosire a „autoarbitrajului verbal”, incitând la ură rasială. Abordarea însăşi este rasială, utilizând o logică ce presupune o cauzalitate rasială şi nu una socială.

Aici este de altfel marea deosebire dintre abordarea stângii şi a dreptei. Demersul lui Bayer este nu numai incorect politic şi confuz moral, dar şi lipsit de vreo posibilitate de finalizare pragmatică, deci serveşte pur şi simplu unei propagande străvezii. Ideea declaraţiei intelectualilor şi organizaţiilor ţigăneşti de a se delimita de criminalii ţigani este originală şi nu prea.

În primul rând multe organizaţii ale romilor s-au delimitat deja, atrăgând însă atenţia şi asupra pericolelor culpabilizării colective şi a inflamării spiritelor. Originalitatea demersului lui Zsolt Bayer constă în faptul că ne permite o acţiune simetrică: să enunţăm şi noi, toţi intelectualii ne-romi şi organizaţiile civice ne-rome - „nu avem nimic în comun cu toţi hoţii, cu toţi criminalii şi violatorii ne-romi!”. Aş subscrie.

Ce se întâmplă în Ungaria de astăzi? Cum priveşte societatea „problema ţigănească”? Există tensiuni latente din acest punct de vedere, care au aşteptat doar prilejul (moartea lui Marian Cozma) pentru a se dezlănţui? Tragedia cumplită a lui Marian Cozma, din păcate, este doar ultima folosită de unele partide pentru a le spori capitalul politic, electoral. Tendinţa nu este nouă şi se bazează, pe de o parte, pe o realitate sociologică indiscutabilă (nivelul crescut al infracţionalităţii în rândul unor categorii, mai ales printre romi şi interlopi), iar pe de altă parte printr-o scădere drastică a nivelului toleranţei în rândul populaţiei.

Problema există. În ultima vreme au fost mai multe cazuri. Cauzele profunde? Ţiganii au fost marii perdanţi ai transformărilor sociale din ultimele decenii. Iar cauzele infracţionalităţii ridicate sunt în primul rând sociale, nu rasiale. Ne amintim încă de vremurile când romii erau consideraţi „hoţi de găini”, dar nu ucigaşi. Până una alta, nu ţiganii înstăriţi şi înarmaţi sunt în pericol, ci aceia săraci şi nenorociţi, cei fără apărare.

O societate europeană trebuie să-şi păstreze cultura şi ordinea justişiei – aşa cum locuitorii oraşului Veszprém au dat dovadă de o nobilă cultură a compasiunii şi solidarităţii umane la moartea fratelui lor român, Marian Cosma. Iar în ce priveşte „politica mare”, care întotdeauna se va folosi de asemenea tragedii (vezi tot ce se întâmplă în Italia cu românii, romi sau nu), este cel puţin curios că cei care practică culpabilizări, constrângeri şi justiţiarisme colective, fug ca dracul de tămâie când aud despre asigurarea unor drepturi colective.

Credeţi că o eventuală sancţionare sau închidere a ziarului care a publicat opinia lui Zsolt Bayer ar încălca libertăţile fundamentale (dreptul la liberă exprimare) din Ungaria? O închidere a ziarului ar fi imposibilă. Cred că chiar şi o oarecare sancţionare poate fi făcută doar pe cale juridică, ceea ce durează. Oricum ar atrage şi mai mulţi simpatizanţi şi cititori. Marile tragedii personale şi sociale fac reclamă.

Pe de altă parte, e periculos ca organele abilitate să nu intervină? Ar putea multiplicarea unor astfel de opinii să „viruseze” letal societatea maghiară? Din păcate, societatea maghiară este deja „virusată” peste măsură de discursul agresiv şi intolerant. Sondaje internaţionale recente arată creşterea mâniei împotriva romilor şi a antisemitismului în Ungaria. Situaţia este de altfel valabilă şi în alte ţări.

Se poate vorbi, în spatele intervenţiei guvernamentale, despre un război „de culise” între Victor Orban (fostul premier )şi Ferenc Gyurcsany (actualul prim-ministru, într-un guvern de stânga)? Acest război de mult timp nu se mai duce în culise. Fidesz (n.r.- cel mai mare partid de opoziţie din Ungaria, situat la dreapta spectrului politic) este supralicitat în acest radicalis doar de partidele de extremă dreaptă, dar acest lucru nu constituie pentru el un dezavantaj politic, dimpotrivă.

VIRULENŢĂ

“S-a umplut paharul!”

La numai o zi de la uciderea handbalistului român Marian Cozma, jurnalistul Zsolt Bayer inflama spiritele maghiarilor, scriind un editorial catalogat ca „rasist” la adresa etniei rome din Ungaria. Pe parcusul textului, autorii crimei sunt numiţi “bestii” şi “animale”, iar lipsa de atitudine din partea autorităţilor în ce priveşte criminalitatea din zonele controlate de grupările de romi este aspru criticată: “Cum adică poliţiştii nu îi împuşcă imediat pe toţi? Păi unde trăim noi, dumnezeii ei de viaţă!”, scrie Zsolt Bayer.

Textul a produs un veritabil cutremur ideologic, separând apele între partizanii stângii şi ai dreptei. Poziţiile s-au coagulat rapid în jurul principalelor partide politice, MSZP (reprezentanţii socialiştilor, aflaţi la guvernare) şi Fidesz (formaţiunea fostului premier Victor Orban, situată la dreapta spectrului politic).

Desfăşurarea evenimentelor i-a determinat pe observatorii externi ai fenomenului să declare că toată dezbaterea ascunde de fapt, în subsidiar, interese partinice precise, căutându-se capitalizarea electorală a radicalismului tot mai accentuat din societatea maghiară faţă de comunitatea romă.

Cine este Hugo Agoston

·         profesor de fizică şi pubicist

·         a lucrat la revista A Hét, fiind membru fondator (1970) şi ajungând redactor sef-adjunct (1990), între timp fiind dat afară şi exilat la tipografie (corector) în 1988

·         în termenii domniei sale, „n-am emigrat în Ungaria, nu sunt evreu şi nu fac jocul unor forţe internaţionale oculte”

CITIŢI ŞI:

Editorialul care i-a dezbinat pe unguri