Spre liniștea noastră, pentru că și eu mă număr printre cei care au mărit ochii la auzul veștii, compania de broadcasting a anunțat că retragerea este temporară, filmul urmând să revină pe servere după ce i se vor adăuga la început avertismente care să prevină publicul asupra conotațiilor ”rasiste” din poveste!

Unii vor spune ”uite, nu s-a întâmplat nimic, v-ați agitat degeaba!” Probabil că așa e, comparând cu imaginile umilinței prin care trec albii acum în America sau comparat cu furia revărsată asupra oamenilor și simbolurilor unei culturi care este exterminată din Istorie, cea a Sudului învins într-un război de acum aproape 200 de ani.

Adevărul despre ”Pe aripile vântului/Gone with the Wind”, ecranizarea din 1939 a romanului sudistei Margaret Mitchell, este că de ani buni nu mai era ”corect” de vizionat.

Atacurile la adresa sa au început din 1990, când Johnk și Catherine Silk au susținut că scenariul și cartea deplâng Sudul sclavagist. Ele au continuat și s-a ajuns ca, în 2016, un singur cinematograf de filme oldies să îl mai difuzeze, Orpheum Theater, din Memphis Tennessee. În 2017, proiecția anuală a fost anulată și aici. Canalele de filme retransmise pentru satelit, nu cele de vizionări online, nu îl mai programau de mult, de frica boicotului publicitar. Acum, la cererea lui John Ridley, scenarist de mare succes, HBO Max l-a retras pentru ”rebranduire”!

Practic, dacă doreați să îl vedeți la televizor, clasic, nu mai aveați unde.

Și asta nu se întâmplă doar cu acest film, la fel multe din producțiile Disney, westernuri din anii ’50 sau chiar și un James Bond, în care eroul refuză să se însoare cu o asiatică! Primul film sonor în care s-a cântat o melodie, ”Mammie”, nu se mai difuzează de ani buni, ”Coliba Unchiului Tom”, la fel. Tom Sawyer nu mai e de bun gust din cauza afro-americanului Jim din poveste. ”Studiu cap de sclav” se cheamă ”studiu cap de bărbat”. Asta e realitatea.

Ne prefacem șocați la auzul veștii despre retragerea/interzicerea poveștii rău-fermecătorului Rhett și a frumoasei Scarlett, dar ei au fost eliminați din cultura universală sub ochii noștri. Aceiași ochi cu care am privit cum se dărâmă statuile confederaților, cum se redenumesc străzi și bulevarde din marile orașe, cum se scot vitralii din biserici sau sunt smulse plăcuțe comemorative.

Am privit impasibili sau cel mult spunând ”la noi n-are cum, frate” cum sunt ciuntite versurile cântecelor (de exemplu istoricul Oh, Susannah are versurile schimbate de mult timp!) fără să ne întrebăm de ce o perioadă istorică nedreaptă nu poate fi studiată ca atare și nu neapărat demolată.

Pe aripile vântului” este considerat unul dintre primele 10 filme din istoria cinematografiei mondiale și o copie a sa a fost depusă în Registrul Național de Filme, pentru a nu se pierde niciodată. Pentru cât timp va fi păstrat și acolo?

Nu am răspunsul la această întrebare, pentru că oricând poate apărea cineva și să spună că se simte ofensat de prețuirea arătată peliculei. N-am răspunsul, așa că spun și eu, precum Scarlett într-un memorabil final de film:

”O să mă gândesc la asta mâine, când o să fiu la Tara. O să fiu mai liniștită atunci. Mâine voi face un plan ca să-l aduc înapoi. La urma urmelor, e și mâine o zi!”