În noaptea de 6 spre 7 februarie 1941 au fost ucişi, de către trupele sovietice, peste 600 de români din Bucovina de Nord. Oamenii plănuiseră să fugă în România, pentru a scăpa de teroarea roşie.
Acesta este cel mai grav masacru comis de trupele sovietice împotriva populaţiei civile din România, rămas în istorie ca masacrul de la Lunca.
Azi, în cimitirul satului Mahala din regiunea Cernăuţi, oamenii s-au adunat pentru slujba de pomenire a celor ce au pierit cu 78 de ani în urmă. Numai din satul Mahala au fost ucişi 107 localnici, în 1941, anunţă www.bucpress.eu, portal de limbă română din Cernăuţi.
Trăitorii de azi ai acestor meleaguri au rememorat ce s-a întâmplat aici cu mai bine de o jumătate de secol în urmă. În seara de 6 februarie sute de ţărani din mai multe sate din ţinutul Herţei s-au strâns într-o vâlcea din apropierea noii graniţe, în Lunca Prutului.
Vizibilitatea era foarte scăzută, din pricina viscolului. Cu toate acestea, sătenii au pornit în coloană, cu gândul de-a ajunge în Ţara-Mamă şi a scăpa de paradisul bolşevic, cum li se promisese.
La un moment dat, trupele sovietice, care prinseseră deja de veste asupra intenţiei românilor, au deschis focul. În plin. Peste 600 de oameni au fost seceraţi de gloanţe.
Dintre toţi cei care porniseră la drum, numai 57 au reuşit să scape şi să se refugieze în România.
Au mai fost 44 de fugari prinşi de sovietici. Dintre aceştia, 12 au fost condamnaţi la moarte, iar restul fie trimişi în înschisoare, fie în Siberia.