A doua zi după prânz am trecut iarăşi prin Târgu Jiu, în drum spre Polovragi, oprindu-ne mai întâi la Schitul Crasna – astăzi mânăstire –, unde ne-a întâmpinat un egumen tânăr, Părintele Policarp, care ne-a condus în biserica ridicată în secolul al XVII-lea. Acolo, tabloul votiv din pronaos îi reprezintă pe domnitorul Matei Basarab – considerat de istoricul Constantin Giurescu „cel mai mare ctitor de biserici al neamului nostru” – şi pe Mitropolitul Ştefan al Ţării Româneşti.
La Polovragi am ajuns după ce se întunecase, iar la sfârşitul Vecerniei am mers să cinăm la stăreţie în aripa dinspre apus, cu etaj şi un pridvor superb. Ieşind din biserică, am simţit că se lăsa ger, iar stratul de zăpadă peste care păşeam începea să îngheţe. Din stăreţie am văzut că mai exista un pridvor din lemn, paralel cu cel prin care pătrunseserăm în clădire, orientat către miazănoapte. A doua zi dimineaţa, după micul dejun, înainte să mergem din nou în biserică, din cerdacul acela cu perspectivă spre Cheile Olteţului şi Parâng, am privit o ninsoare lină de care nu mă puteam despărţi, întrucât inducea o stare de linişte, de pace, care ştergea orice gând legat de durată sau timp.
Am mers să vedem, la lumina zilei, cele două fresce, unice în ţara noastră, ale mânăstirilor din Muntele Athos, aflate în pridvorul bisericii, deosebit de bine păstrate. În dreapta intrării în biserică este pictată latura de răsărit a Muntelui Athos, iar în stânga – latura de miazăzi. Între cele două fresce, în mijloc, deasupra uşii sculptate, icoana hramului, Adormirea Maicii Domnului, în versiunea originală de la începutul secolului al XVIII-lea, deopotrivă cu ampla imagine cu Acoperământul Maicii Domnului, zugrăvită pe frontonul pridvorului, cu fine şi bogate tonuri de albastru în armonie cu cromatica locului.
În interiorul lăcaşului se păstra, de asemeni, pictura executată de mari „zugravi de subţire”, precum Constantinos, şi de ucenicii lor care împodobiseră biserica şi paraclisele Mânăstirii Hurez. În vremea aceea, Polovragii erau metocul marelui lăcaş brâncovenesc. Superbul pridvor îi fusese adăugat în timpul celui de-al treilea ctitor, Sfântul Constantin Brâncoveanu, şi tot el scosese chinovia din starea de mânăstire închinată Patriarhiei Ierusalimului. Aşa cum se înfăţişează astăzi, biserica Mânăstirii Polovragi constituie una dintre cele mai strălucite expresii ale arhitecturii şi artei brâncoveneşti.
Recomandările noastre
