Târgul de Carte Gaudeamus Radio România, ediția a 29-a, a găzduit pe 10 decembrie, lansarea volumelor de jurisprudență și practică judiciară, “România la CJUE (2018-2019)”, editate de Radu Canțăr, fost Agent Guvernamental pentru Curtea de Justiție a Uniunii Europene și Curtea de Justiție a Asociației Liberului Schimb în perioada mai 2018 – noiembrie 2019. Articolul de față este scris de autorul cărții.

Culegerea intitulată România la CJUE (2018-2019) reprezintă un demers de coagulare a hotărârilor pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și Tribunalul Uniunii Europene în perioada sau în legătură cu perioada în care am  îndeplinit funcția de Agent Guvernamental pentru Curtea de Justiție a Uniunii Europene (mai 2018 - noiembrie 2019).

Cauzele grupate în această culegere, structurată în două volume, constituie spețe în care am  reprezentat direct interesele României în relația cu Curtea de Justiție a UE fie prin pledoarii în fața Curții sau prin întreprinderea unor acte de natură procedurală.

Fără echivoc reprezentarea României nu este un act îndeplinit în mod solitar, Agentul Guvernamental bucurându-se de sprijinul unui aparat de specialitate din cadrul Ministerului Afacerilor Externe și de buna colaborare a experților din cadrul instituțiilor administrației centrale, alături de care au fost fundamentate punctele de vedere exprimate de guvernul român în cauzele pendinte la CJUE.

Decizia de a publica toate aceste hotărâri judecătorești, cu privire la România sau în care țara noastră a fost intervenientă, a fost luată din dorința de a oferi deopotrivă practicienilor și teoreticienilor dreptului (profesori, juriști, avocați, magistrați, funcționari, studenți și nu numai) o serie de orientări facile cu privire la abordarea CJUE în anumite probleme care au privit teme de interes general sau cu specific național.

Astfel, culegerea jurisprudențială de România la CJUE 2018-2019 oferă cititorilor posibilitatea, ca în paginile sale, să poată regăsi acțiuni directe formulate de România în fața Tribunalului Uniunii Europene, acțiuni în care CJUE a fost sesizată de către Comisia Europeană cu privire la neîndeplinirea de către România a unor obligații ce îi reveneau în calitate de stat membru, intervenții făcute de statul român în diverse cauze ce prezentau interes direct sau răspunsuri oferite de Curte la întrebări preliminare în diverse cauze aflate pe rolul instanțelor judecătorești naționale sau din alte state membre, în problematici juridice cum ar fi spre exemplu:  mandatul european de arestare, aspecte ce țin fiscalitate, concurență, piețe de capital, cooperare în materie civilă, GDPR, achiziții publice și protecția consumatorilor.

De asemenea, jurisprudența selectată abordează în mod inevitabil chestiuni de natură procedurală, cu privire la admisibilitate și oferă răspunsuri cu privire la interpretarea unor principii de drept european deosebit de importante în contextul procedurilor contencioase actuale.

Lecturând spețele regăsite în această culegere se vor putea deprinde cu ușurință care sunt condițiile de admisibilitate a unei cereri de decizie preliminară, când anume este necesar ca aceasta să fie formulată și mai ales maniera în care întrebările trebuie să fie formulate astfel încât să primească un răspuns adecvat din partea Curții, mai ales în contextul în care mecanismul trimiterilor preliminare a ajuns să fie din ce în ce mai uzitat în litigiile naționale, după cum o arată chiar statisticile recente ale CJUE[1].

Pe lângă funcția de reprezentare, o altă componentă semnificativă a activității Agentului Guvernamental o constituie atribuția conferită de art. 2 punctul 30 din H.G. 17/2017, privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Externe, de a asigura coordonarea interministerială în vederea transpunerii directivelor Uniunii Europene și asigurării cadrului de aplicare directă a regulamentelor și deciziilor Uniunii Europene.

În acest sens, pentru ca cetățenii și întreprinderile să se bucure de toate beneficiile legislației UE, este esențial ca statele membre să transpună rapid legislația UE în ordinea lor juridică.

În context este relevant Raportul Comisiei Europene privind monitorizarea aplicării dreptului Uniunii Europene[2] din anul 2022,  iar următoarele grafice sunt sugestive despre modul în care am abordat aceste aspecte în perioada cât am exercitat funcția de Agent Guvernamental, în special anul 2019:

Proceduri noi de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de transpunere la timp împotriva României (2017-2021)

 

Statistica este întotdeauna obiectivă.

Din cuprinsul graficelor mai sus prezentate, a căror veridicitate poate fi verificată cu ușurință accesând bazele de date ale Comisiei Europene[3], putem observa că în anul 2019 Comisia Europeană a deschis cele mai puține proceduri de infringement împotriva țării noastre, privind lipsa transpunerii în dreptul național a directivelor UE - 17.

De asemenea, la finalul anului 2019 țara noastră era vizată și de cele mai puține proceduri de infringement, din ultimii 5 ani calendaristici – 24.

Bineînțeles, rezultatele anului 2019 nu au venit peste noapte și nici nu au fost rodul muncii unei singure persoane. Acest lucru nici nu ar fi posibil dacă lecturăm cu atenție cadrul legislativ care guvernează activitatea Agentului Guvernamental. În ecosistemul administrativ, asemenea unui joc de domino, fiecare piesă este importantă. De la gradul de implicare a ministrului sau cât de mult acesta luptă să impună la nivel politic necesitatea anumitor decizii, la secretarul de stat care asigură și sprijină dialogul interinstituțional și până la funcționarul care își îndeplinește temeinic sarcinile, fiecare este deținătorul unui baston de mareșal.

O simplă privire a graficelor arată că ulterior anului 2019 s-a reluat trendul ascendent în privința directivelor netranspuse în legislația națională și totodată al riscului crescut de sancțiuni financiare aplicate statului român de către instanța de la Luxemburg, ajungându-se la finalul anului 2021 la un maxim istoric de 39 de asemenea proceduri îndreptate împotriva României.

În perioada 2018 -2019, România a avut o relație foarte bună cu lumea juridică din Uniunea Europeană, mărturie stau în acest sens atât cele 4 state membre interveniente în cauza C-549/18 în favoarea țării noastre, cât și intervenția României în cauze precum C-177/19 P sau C-543/17.

De asemenea, în anul 2019 cu ocazia exercitării de către România a Președinției rotative a  Consiliului Uniunii Europene am avut onoarea de a fi gazda la București a celor 27 de agenți care reprezentau guvernele statelor membre în fața instanței UE, ocazie cu care i-am avut ca invitați și pe actualul președinte al Tribunalului Uniunii Europene (TUE) și grefierul adjunct al CJUE, bucurându-ne și de prezența judecătorului român la TUE.Ulterior acestui eveniment, tot în marja Președinției rotative am organizat la Iași, conferința Viitorul sistemului judiciar al UE, ce s-a bucurat de prezența Președintelui CJUE, a Președintelui Tribunalului UE, precum și a numeroși și reputați juriști, practicieni ai dreptului sau reprezentanți ai mediului academic european și național.

Deși este doar o culegere de jurisprudență, cartea începe cumva ex-abrupto.  Dintre toate cele peste 90 de proceduri contencioase în care am avut onoarea de reprezenta România în fața instanțelor Uniunii Europene, poate că cea mai frumoasă amintire mă leagă într-un fel fix de prima cauza prezentată ( se poate accesa hyperlink-ul pentru detalii suplimentare). Mai exact pe 8 aprilie 2019 pe aeroportul din Luxemburg, imediat după ce aterizasem alături de colegele care mă însoțeau, am fost abordat, pe unul din coridoarele micuțului aeroport din Luxemburg, de reprezentantul unui guvern străin, intervenient împotriva intereselor României în speță.

Era practic omologul meu dintr-un alt stat membru, jurist remarcabil de altfel. Nici nu-mi dau seama cum a reușit să mă vadă, probabil avioanele noastre aterizaseră la intervale de timp relativ scurte, dar atunci când ne-am intersectat privirile mi-a spus textual aruncându-mi o grimasă lungă: " Did you succeed to replace our judge"?

L-am salutat și i-am spus că mă bucur foarte tare să-l revăd, cât  despre răspunsul la întrebarea sa i-am spus sec: " We are just defending our case" .

Iar acum să explic puțin de unde provenea mirarea sa. Prealabil ședinței de audiere a pledoariilor fusesem notificați de grefa Tribunalului Uniunii Europene de componența completului ce urma să judece cauza.

Nu mică ne-a fost uimirea când lecturând înștiințarea Tribunalului că din complet urma să facă parte și judecătorul național al respectivului stat intervenient împotriva intereselor României în cauză. Regulamentul de procedură nu indica ca motiv de recuzare criteriul naționalității, judecătorii fiind prezumați a-și exercita mandatul în deplină independență și imparțialitate.

Dar atât eu cât și colegele mele cu care lucram îndeaproape cazul nu puteam accepta o asemenea coincidență nefastă. Prin urmare într-un termen foarte scurt, noi singuri, am redactat un memoriu adresat Președintelui TUE prin care am specificat motivele care ne îngrijorau. În urma unei decizii menite să restabilească echilibrul,  Președintele i-a cerut judecătorului în cauză să se retragă din complet. O veste mare  pe care am primit-o chiar înainte de îmbarcarea spre Luxemburg din escală.

În fine, mai multe detalii nici nu contează, dar atunci am arătat un lucru, și anume, că suntem capabili și motivați să jucăm și dincolo de minutul 90, ca să folosesc o expresie din limbajul sportiv. Nu-mi aduc aminte să fi primit și nici nu am așteptat vreo mulțumire specială după acest episod. Cine mai are nevoie de stimulente, și așa acordate subiectiv, când chiar adversarul tău direct își manifestă nemulțumirea direct pentru o reușită de-a ta. Și  nu în orice împrejurare. Ca să conchid povestirea, problema în cauză a fost tranșată ulterior de Comisia Europeană prin respingerea inițiativei cetățenești în cauză, iar recent Tribunalul Uniunii Europene a menținut decizia în cauză, exact pe considerente invocate de noi la acel moment.

Îmi exprim speranța că spețele ce urmează a fi prezentate în cadrul acestor volume vor constitui elemente de reflecție pentru cititori și, de ce nu, vor facilita aprofundarea necesității dialogului dintre judecătorul național și Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

 

Radu Canțăr,

fost Agent Guvernamental pentru Curtea de Justiție a Uniunii Europene

și Curtea de Justiție a Asociației Liberului Schimb.

[1] https://curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2022-07/ra_pan_2021_ro.pdf - pagina 72.

[2] https://ec.europa.eu/info/sites/default/files/country_factsheet_romania.pdf

[3]https://ec.europa.eu/info/law/law-making-process/applying-eu-law/infringement-procedure/2021-annual-report-monitoring-application-eu-law/romania_ro