Câteva ore alături de echipajele SMURD, în trafic sau „la locul accidentului“, scot la iveală adevăratele frământări ale meseriei de „salvator“.
La Detaşamentul de Pompieri „Băneasa“ n-a sunat încă nicio alarmă, nu s-a comunicat nimic prin staţie şi nu s-a dat niciun ordin. Câţiva pompieri şi paramedici de la Serviciul Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare s-au adunat în curte, la răcoarea unui umbrar din viţă-de-vie. „Evenimentul zilei“ a petrecut câteva ceasuri alături de eroii vieţii de zi cu zi. Când nu au nimic de făcut, ei schimbă poveşti despre pisici salvate din vârful copacului. Peste un sfert de ceas, în curtea subunităţii nu mai era picior de paramedic. „Accident rutier cu victime încarcerate. Podul Otopeni, DN 1“, se comunicase prin staţie.
Peste cinci minute suntem în trafic, cumva prostiţi de avalanşa de maşini din jur. Încercăm să pescuim cu privirea ambulanţa care-l poartă, cu sirenele pornite, pe Nicu Papuc. Pentru paramedicul din Sighişoara, venit la Bucureşti să antreneze echipajele SMURD, începuse numărătoarea inversă: în mai puţin de opt minute avea să devină, simplu ca bună ziua, „Eroul“ cuiva.
„Ridică-te şi umblă!“ „Marian, deschide ochii şi uită-te la mine!“ Nicu Papuc vorbeşte de parcă i-ar sta în putere să-l ridice din priviri pe omul zdrobit şi să-l facă să umble voios printre curioşii care s-au strâns la locul accidentului. Rănitul zbate de câteva ori din pleoape, dar adoarme din nou. „Unu, doi, treeei!“, strigă Papuc şi tânărul este ridicat pe targă.
Paramedicul mai face o dată numărătoarea, iar pacientul este purtat, cu masca de oxigen pe faţă, ca un ghiveci spart din care curge pământ, până la ambulanţă.
Lângă autoturismul boţit, o fată zace întinsă pe spate. După impactul cu excavatorul parcat fără semnalizare pe marginea şoselei, s-a ales cu o sperietură pe viaţă şi câteva oase rupte. În timp ce paramedicii o îngrijesc, din când în când scoate nişte gemete prelungi şi ascuţite. Pentru Nicu Papuc, aceste sunete nu înseamnă atât durere, cât putere de reacţie şi luciditate. „Dacă nu venea SMURD-ul, mureau de trei ori!“ Paramedicul sare întotdeauna mai întâi în ajutorul celor care nu ţipă, pentru că ei sunt cei care nu mai au nicio forţă. „Cei cu răni uşoare strigă cel mai tare.“ Nicu Papuc zâmbeşte de parcă ar şti ceva şi nu vrea să spună. A văzut multe la viaţa lui şi puţine sunt lucrurile care îl fac să tresară.
Când la locul accidentului îşi fac apariţia şi poliţiştii, pentru paramedici misiunea s-a încheiat. Pacienţii care au beneficiat de primul ajutor sunt trimişi cu ambulanţele la Spitalul Floreasca. Paramedicii se întorc la unitate. În urma lor, martorii se minunează: „Dacă nu venea SMURD-ul, mureau, amărâţii, şi de trei ori!“. Când elicopterul SMURD decolează, spectacolul de pe şosea, cu zeci de spectatori, ia sfârşit. O intervenţie ca oricare alta Sub umbar, Nicu Papuc a întins, pe o bancă, vesta de stabilizare, folosită la accidente. Tacticos şi precis, o curăţă de sânge, pe toate părţile, până o scoate ca nouă. „A fost o intervenţie ca oricare alta. Dacă nu moare nimeni, atunci înseamnă că a mers foarte bine.“
Nicu Papuc, paramedic SMURD: „ A fost o intervenţie ca oricare alta. Dacă nu moare nimeni, atunci înseamnă că a mers foarte bine.“ Timp de zece zile, Papuc şi restul colegilor paramedici din judeţul Târgu-Mureş se odihnesc pe apucate, între două intervenţii. Pompierii salvatori din Bucureşti trebuie să le deprindă, într-un răstimp atât de scurt, mişcările rapide şi precise, viteza de reacţie şi decizie, poate chiar blândeţea.
„Nu vrei, nu te ajut“ Când are de-a face cu oameni care se pot ţine pe picioare, Nicu Papuc nu mai este de mare folos. Şi chiar de-ar fi plini de răni, dacă nu vor să fie ajutaţi, paramedicul e obligat să le respecte dorinţa.
În Parcul Floreasca, un tânăr a leşinat, intoxicat de pastile, iar prietenii lui au sunat la 112. Bunicile care îşi plimbă nepoţii îl privesc cu dezgust şi comentează cu satisfacţie: „Ce să fie? Un drogat!“. Paramedicii îi iau tensiunea şi văd că are braţul ciuruit de înţepă turi. Băiatul, cu părul peste faţă ca un caniş fără stăpân, repetă întruna că se simte „foarte bine“.
„Ia uită-te la mine! Eşti palid şi tremuri. Nu vrei ajutor, nu te ajutăm. Semnează aici că refuzi tratamentul.“ În Capitală, Nicu Papuc avea să descopere că jumătate dintre bucureşteni refuză tratamentul de prim-ajutor şi transportul la spital.
PROFIL DE PARAMEDIC
Ambiţiile unui fost şofer de ambulanţă
În ultimii şase ani, de când goneşte cu ambulanţa SMURD prin Sighişoara, Papuc a învăţat să umble repede şi precis pe sârma vieţii, fără să tragă măcar cu ochiul la ce s-ar putea afla dincolo de accidentele rutiere, de incendii, explozii sau infarcte. Are 32 de ani şi, în ultimii 14 ani, a tot schimbat meseriile, cu uşurinţa omului care îşi caută, răbdător, rostul.
Când a auzit că ar putea fi şofer pe ambulaţa SMURD, nu a stat pe gânduri. A dat o probă, a fost acceptat, apoi a făcut cursurile de specialitate, trei luni şi jumătate, pentru paramedici. Acum, ar putea jura că o să iasă la pensie cu profesia de „pompier salvator“. Pentru el, nimic nu se compară cu mulţumirea de a şti că îţi ajuţi aproapele.
Dacă pe chip îţi apare, însă, zâmbetul de satisfacţie al eroului, e semn că s-a pierdut ceva. Întâmplă rile repetate ale vieţii îi aduc mereu aminte lui Nicu Papuc că nu e nici Dumnezeu, nici Superman. Când vede copii care se chinuiesc, se simte neputincios. „Pentru ei, simt cum mi se strânge inima. Şi eu sunt părinte şi, când îi văd în pericol, mă gândesc: «Dacă era fetiţa mea»?“.
Lupta din trafic
Dacă ar fi medic, ar putea face mai mult decât îi permite protocolul de intervenţie, spune Papuc. E convins că 80% dintre pacienţi au şanse să supravieţuiască dacă li se acordă imediat primul ajutor şi că, după cum a văzut el că merg lucrurile, oamenii se vor obişnui în Bucureşti cu intervenţiile SMURD cam într-un an.
Cât despre şoferii care stau în calea ambulanţelor, Papuc crede că pur şi simplu „nu se gândesc că poate ne grăbim spre familiile lor“. „Unii se iau la întrecere cu noi, alţii ne fac loc. Fiecare minut care se pierde în trafic este important, pentru că viaţa cuiva depinde şi de 60 de secunde“, hotărăşte Nicu Papuc.
Şi, totuşi, poate vă întrebaţi: „Domnule, dar cine este acest Nicu Papuc? Că doar n-o fi primul şi ultimul paramedic din lume!“. Ei bine, el este cel care vine şi vă pune masca de oxigen, când deja a început numărătoarea inversă. Şi, ca un erou din benzile desenate, la urmă nu poate să spună decât: „Mă regăsesc mereu în noutatea acestei meserii!“.
VITEZĂ DE REACŢIE
Echipajele sosesc în 8 minute Serviciul Mobil de Urgenţă, Resuscitare şi Descarcerare (SMURD) a fost inaugurat în Bucureşti pe 15 mai, dată la care substaţiile pompierilor au fost dotate cu zece ambulanţe de prim-ajutor (tip B) şi două pentru anestezie şi terapie intensivă (tip C), pe care operează şi medici de la Spitalul de Urgenţă Bucureşti. Ambulanţele de tip B sunt dotate atât cu echipamente de resuscitare şi descarcerare, cât şi cu aparatură prin care medicii din spitale pot monitoriza starea pacienţilor. Timpul estimat de răspuns de la primirea apelului 112 (număr unic pentru apeluri de urgenţă) până la sosirea echipajelor SMURD este de aproximativ 8 minute. De la inaugurarea SMURD Bucureşti, echipajele de intervenţie au fost asistate şi antrenate, timp de zece zile, de o echipă de paramedici cu experienţă, din mai multe judeţe ale ţării.