Morții și răniții din decembrie 1989 de la Sibiu așteaptă de 30 de ani să li se facă dreptate. „Dosarul Sibiu”, cu peste 700 de victime, zace în arhiva Secției Parchetelor Militare, în ciuda deciziilor CEDO și a înfăptuirii actului de justiție. Plângere penală pe numele procurorilor militari care au trimis Dosarul Revoluția în instanță.
Interviul cu Președintele „Asociației 21 Decembrie 1989”, Teodor Mărieș, apărut în „Evenimentul zilei” din 11 septembrie sub titlul „Secretul lui Augustin Lazăr din Dosarul Revoluției”, se încheia cu promisiunea că vom reveni cu ce s-a întâmplat la Sibiu în zilele Revoluției. Pe 21 decembrie s-a tras încă de dimineață, zi în care avem morți, răniți și reținuți.
Pe 22 decembrie, ca particularitate pentru Sibiu, imediat după anunțul morții g-ralului Milea, armata a tras, a ucis și a rănit revoluționari și nu numai.
Dosarul Sibiu, cu peste 700 de victime, morți, răniți și lipsiți de libertate, zace din 2010, când a fost clasat de fostul șef al secțiilor Parchetelor Militare, generalul Ion Vasilache, în arhivele Secției Parchetelor Militare.
Drept urmare, vinovații nu au fost pedepsiți potrivit legii pentru crime împotriva umanității, victimelor nu li s-a făcut dreptate, iar procurorii dinadins continuă să protejeze criminalii din decembrie 1989.
Pe 6 septembrie, Asociația „21 Decembrie” a depus o sesizare la Inspecția Judiciară împotriva procurorilor de la Secția Parchetelor Militare care, potrivit susținerilor lui Teodor Mărieș au trimis la ICCJ un rechizitoriu incomplet întocmit și nelegal confirmat de către șeful Secției Parchetelor Militare, Gheorghe Cosneanu.
În rechizitoriu, care are doar trei inculpați, Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus, procurorii militari au introdus, complet nelegal, doar o parte din victimele de la Sibiu, respectiv cele care au fost reaudiate la secțiile de poliție. Conform deciziei CEDO din anul 2011, pronunțată in cauza Asociația 21 Decembrie s.a. vs. Romania, toate dosarele privind evenimentele din decembrie 1989 clasate pe motiv ca ar fi intervenit prescripția răspunderii penale trebuiau redeschise.
În 2014, procurorii militari au fost acuzați de CEDO că au manipulat cu bună știință dosarele privind evenimentele din decembrie 1989, inclusiv Dosarul Sibiu, schimbând de mai multe ori încadrările juridice pentru a putea prescrie faptele.
Atunci când organele de anchetă, respectiv procurorii, manipulează încadrarile juridice și astfel favorizează infractorii cu bună știință devin suspecti de comiterea infracțiunii de favorizare a infractorului prevazută în Codul penal. În rechizitoriul înaintat ICCJ în aprilie nu apar decât o parte a celor care au dat ordine, lipsind autorii crimelor, instigatorii și complicii acestora, deși legea spune că orice participant trebuie să răspundă penal.
Cităm din hotărârea CEDO în cauza Asociația 21 Decembrie s.a. vs Romania:
133. Obligaţia procedurală ce decurge din art. 2 cere realizarea unei anchete efective atunci când recurgerea la forţă, în special de către agenţii statului, a dus la uciderea unei persoane. Este vorba de o examinare imediată, completă, imparţială şi profundă a circumstanţelor în care au fost comise crimele, pentru a putea realiza identificarea şi sancţionarea persoanelor răspunzătoare.
134. De asemenea, Curtea reaminteşte că, în cazul în care obstacole sau dificultăţi împiedică evoluţia unei anchete într-o situaţie deosebită, înseamnă că reacţia promptă a autorităţilor este capitală pentru păstrarea încrederii publicului şi adeziunea la statul de drept. Orice carenţă a anchetei care îi slăbeşte capacitatea de stabilire a circumstanţelor speţei sau de identificare a persoanelor răspunzătoare riscă să conducă la concluzia că nu prezintă nivelul de eficienţă necesar.
Menționăm că documentele pe care ne bazăm noile dezvăluiri, inclusiv cele pe care le publicăm, provin din arhiva Asociatiei „21 Decembrie” 1989 primite de la Parchetul General în urma unei Adrese CEDO.
Regimul „Prințișorului”
În luna decembrie,1989 Nicu Ceaușescu, căruia în popor i se spunea „Prințișorul” îndeplinea funcția de prim-secretar al Comitetului Județean Sibiu al PCR. Starea sa de sănătate era profund afectată deoarece suferea de ciroza hepatică cu varice esofagiene, situația sa medicală fiind cunoscută de familie, respectiv cuplul prezidențial Nicolae și Elena Ceaușescu, care au cerut celor mai înalte foruri medicale ale vremii să-l diagnosticheze pe fiul lor și să-i prescrie un regim medicamentos, de alimentație dar și de viata adecvat care să poată să conducă la ameliorarea bolii acestuia.
Din documentele medicale întocmite la acea vreme aflăm că, sub semnătura ministrului Sănătății, ise recomandase: evitarea băuturilor alcoolice sub orice formă; regim alimentar complet, cu evitarea grăsimilor prăjite, a fripturilor și mezelurilor grase, vânatului, condimentelor; repaos, minim 8 ore de somn noaptea.
Era de notorietate printre apropiații din Sibiu ai lui Nicu Ceaușescu că era grav bolnav, că, deși avea interdicție totală să consume alcool, o făcea din plin, fapt care era de natură să-i diminueze capacitățile fizice, dar mai ales psihice în luarea unor decizii mai ales în conditii de stres.
Una din persoanele apropiate acestuia era în acea perioadă Dragomir Aurel, comandant al Garnizoanei Sibiu, care avea cunoștiință de afecțiunile medicale ale acestuia, dar și de faptul că, pe fondul acestora și al consumului exagerat de alcool, capacitatea de decizie a lui Nicu Ceaușescu era cel puțin discutabilă dacă nu chiar de neluat în seama la modul serios.
O vânătoare ratată
În ziua de 17.12.1989, Nicu Ceaușescu împreună cu cei din anturajul său (Dinu Ilie, Pescar Viorel, Stroia Camil, Bodea Ion, Coșa Mirela, Hulpus Ion), au organizat o vânătoare, care însă nu a a mai avut loc deoarece s-au consumat băuturi alcoolice, astfel că Nicu Ceaușescu s-a culcat în mașină.
Stroia Camil, care în perioada 17-22.12.1989 îndeplinea funcția de Comandant al Centrului de creștere și dresaj câini Sibiu, fiind cel însărcinat cu organizarea acelei partide de vănătoare afirma la data de 29 mai 1990 următoarele: ,,la sugestia mea că nu mai are rost vănătoarea....părea obosit ca urmare a consumului de băuturi alcoolice...în jurul orelor 16:45 a plecat spre Sibiu... Când am ajuns și eu în Sibiu am constatat că acesta plecase la partid la o teleconferință”. (declarație martor Stroia Camil, Dosar nr. 95/P/1990 al TMTB, Ședință publică în data de 29 mai 1990)
Pe fondul evenimentelor de la Timișoara, în data de 17.12.1989 în jurul orelor 17:00, a avut loc o teleconferință a CPEx, unde s-a menționat faptul că evenimentele din Timișoara sunt opera unor ,,bande de huligani și TERORIȘTI, influențați de cercurile capitaliste pentru a produce dezbinare economică și politică a statutului socialist român”.
La această teleconferință au participat: membrii biroului județean: Pescar Eugen Victor, Bosoteanu Constantin (șef gospodăria de partid), Lt. Col. Dragomir Aurel (Comandantul Garnizoanei Sibiu și Comandant al Școlii ,,Nicolae Bălcescu”), Rotariu Iulian (Inspectorul Șef M.I.), Col. Radu Dumitru (Șeful Gărzilor Patriotice). De la sediul Inspectoratului, Petrișor Teodor Virgil a ascultat teleconferința, așa cum primise ordin.
Ca urmare a evenimentelor de la Timișoara, după teleconferință, începând cu orele 18:30, toate unitățile militare de pe întreg teritoriul României au fost puse în stare de alarmă. Cu această ocazie s-a hotărât înarmarea acestora cu armament și muniție de război și scoaterea unităților militare din dispozitiv pentru apărarea unor obiective strategice.
Din punct de vedere militar s-a consemnat alarma cu indicativul „Radu cel Frumos”, adică alarmă de luptă parțială. În ceea ce privește Ministerul de Interne, s-a instituit „Starea de necesitate”, ceea ce presupunea permanența la sediu a 2/3 din personal și înarmarea cadrelor cu armament și muniție de război și alarmarea formațiunii „Scutul”.
Dragomir joacă o carte mare
După teleconferință, Dragomir Aurel și Rotariu Iulian, au fost chemați în biroul lui Nicu Ceaușescu, și în timp ce se îndreptau pe culoar, Șeful Garnizoanei Lt. Col. Dragomir Aurel ,,frecându-și mâinile a afirmat: Acum joc o carte mare! N.C. era sub influența băuturilor alcoolice, vorbea incoerent.,” (declarație martor Rotariu Iulian, Dosar nr. 95/P/1990, Ședință publică din data de 29 mai 1990).
După această teleconferință, Nicu Ceaușescu sună la Timișoara pentru a se informa cu privire la situația existentă. Discută cu Radu Bălan, primul-secretar de partid, care îi spune că este o situație mai complexă și îi solicită gaze lacrimogene. Pentru această solicitare, Nicu Ceaușescu ia legătura cu Lt. Col. Dragomir Aurel pentru a-i cere o mică cantitate de gaze lacrimogene.
În continuare, Nicu Ceaușescu ia legătura cu G-ral Rus Iosif (Comandantul Aviației Militare) pentru a aproba trimiterea unui elicoper de la Sibiu la Timișoara cu substanțele respective. În acest sens, Lt. Col. Dragomir Aurel își trimite un ofițer MApN la Timișoara (Suciu Mircea Nicolae) fiind pus la dispoziția G-ralului Stăculescu. În dimineața zilei de 18.12.1989 orele 04:10, Lt. Col. Dragomir Aurel este sunat de G-ral Stănculescu care îi confirmă faptul că ofițerul trimis de el a ajuns cu substanțele solicitate și ,,chiar a glumit în legătură cu cantitatea trimisă.” (În data de 21.12.1989, cu aprobarea G-ral Stanculescu, ofițerul mai sus menționat s-a întors la Sibiu).
Nicu: Preiau comanda!
După teleconferință, Nicu Ceaușescu se întoarce la domiciliul său și afirmă că ,,suntem în stare de război, de acum preiau eu comanda”. Mai multe persoane din anturajul lui Nicu Ceaușescu, care au fost audiate în calitate de martori în procesul lui, au afirmat că acesta ,,se afla sub influența băuturilor alcoolice, înclin să cred că nu judeca ce vorbește, fiind incoerent în vorbire.” (declarație martor Rotariu Iulian, Dosar nr. 95/P/1990, Ședință publică din data de 29 mai 1990)
În zilele următoare, în Sibiu nu au fost probleme deosebite.
În Sibiu s-au înregistrat 99 de morți și aproape 200 de răniți
În dimineaza zilei de 21.12.1989, după cuvântarea televizată a lui Nicolae Ceaușescu, Lt. Col. Dragomir Aurel (Comandantul Garnizoanei și Comandantul Școlii de Ofițeri Sibiu ,,Nicolae Bălcescu”) a convocat pe platoul unității U.M. 01512 Sibiu toate cadrele militare și elevii-studenți pentru a condamna demonstrațiile din Timișoara și a aduce elogii regimului comunist și conducătorului țării. După laudele aduse regimului, partidului și conducătorului țării, elevii au fost supuși unei testări avand ca temă: ,,Poziția partidului și statului nostru, a tovarășului Nicolae Ceaușescu față de evenimentele de la Timișoara”,.
În toată această perioadă, Lt. Col. Dragomir a afirmat că este necesar folosirea armamentului împotriva manifestanților și de a acționa împotriva propriilor cetățeni în cazul în care aceștia ar ieși în stradă. ,,În dimineața de 21 dec. 1989, înainte de a părăsi școala, a avut loc o adunare pe platou a întregului efectiv, când, Comandantul școlii Dragomir Aurel, locțiitorul politic Lt. Col. Iorga și șeful catedrei de științe sociale Col. Neghină, au reluat situația de la televiziune din 20.12.1989. Luările de cuvânt vizau evenimentele din Timișoara.” (Declarație martor Goean Eduard, Dosar 95/P/1990 al TMTB).
„Am crezut că o mașină circulă pe jantă”
În dimineața zilei de 21.12.1989, la intervale diferite de timp, două grupuri de muncitori de la Balanța I au pornit spre Piața Republicii, scandând lozinci ca: ,,Jos Ceaușescu!”, ,,Vrem Libertate!”, ,,Jos Dictatorul!”. Acestui grup i s-au alăturat și alți cetățeni. Demonstrațiile aveau un caracter pașnic. Nicu Ceaușescu este informat și se deplasează atât în centru orașului cât și la sediul M.I., unde pe trotuar se aflau cei din conducerea M.I. și Securitate, cărora le dă dispoziție să ia măsuri de împiedicare a tulburărilor.
În această perioadă, formațiunea „Scutul” a reținut circa 20 de persoane, care ulterior au fost eliberate. Nicu Ceaușescu părăsește zona și se deplasează până la domiciliul său. Când revine în zona Pieței Republicii observă o mașină a miliției ce ardea.
Ajuns la sediul PCR, ia legătura cu Lt. Col. Dragomir Aurel care i-a raportat ,,că a trimis oameni în Piața Republicii pentru a face ordine”. Nicu Ceaușescu chiar aude când se dechide focul și spunea, apoi, ,,am crezut inițial că este un rateu sau că o mașină circulă pe jantă”.
În jurul orelor 10:20, Lt Col. Dragomir a avut o discuție cu Ministrul Apărării Naționale, G-ral Mr. Milea Vasile, care ,,mi-a ordonat ca în situația atacării unor depozite importante de armamemnt, muniție și carburant, a unor altor obiective militare sau economice importante, să se ia măsuri de apărare, dar în nici un caz să nu se tragă în populație”. Tot Lt. Col. Dragomir Aurel afirmă cu ocazia audierii lui în calitate de martor în data de 29 mai 1990 că: ,,Nici un moment pe plan local nu s-a ordonat să se tragă în populație”.
Primele victime: un mort și patru răniți
În dimineața zilei de 21.12.1989, în jurul orelor 09:00, efectivele militare din cadrul U.M. 01512 Sibiu, U.M. 1606 Sibiu și U.M. 01473 Sibiu, au format un dispozitiv militar circular astfel: Piața Republicii - Hotel Bulevard – Liceul Economic – strada Ștefan cel Mare - Farmacia 24 – sediul Comitetului Județean – Consiliul Popular Municipal și se aflau sub comanda următorilor ofițeri din cadrul U.M. 01512 Sibiu, respectiv Lt. Col. Irimescu, Cpt. Teodorescu Iulian și Mr. Suhăreanu Ion.
Odată cu deschiderea ,,focului de avertisment” în Piața Republicii au apărut și primele victime prin împușcare, respectiv 1 decedat și 4 răniți.
Ana Mureșan îl cheamă pe Nicu la București ca să ia puterea
În dimineața zile de 22.12.1989, în jurul orelor 10:00-10:30, Nicu Ceaușescu a avut o convorbire telefonică cu Ana Mureșan (membră CPEx și Ministru al Comerțului Interior), care i-a spus să vină la București și să preia puterea. (declarație martor Pescar Eugen Viorel, Dosar nr. 95/P/1990 al TMTB.)
Tot în dimineața zilei de 22.12.1989, mai mulți muncitori de la Întreprinderile Steaua Roșie, Independența Sibiu, Flamura, 13 Decembrie, Drapelul Roșu s-au adunat în Piața Republicii și în fața sediului M.I. solicitând eliberarea celor reținuți. S-a alcătuit și o grupă care să verifice dacă există reținuți în sediu. După evenimentele din 21.12.1989, forțele de ordine ale M.I. nu au mai afectuat misiuni, fiind prezente în sediul unității.
În Ședința publică din data de 19 iulie 1990, martorul Dragomir Aurel afirmă: ,,Consider că subordonarea mea în calitatea deținută față de fostul președinte al Consiliului Județean al Apărării (Nicu Ceaușescu) a încetat la data de 22.12.1989 orele 11:40-11:45, când am avut și ultimele convorbiri telefonice cu Ceușescu Nicu”.
Deținutul Nicu Ceaușescu avea ciroză hepatică
Laboratorul județean de Medicină Legală Alba nr. 2805/II/M/2/06.07.1990 a emis un Raportul de expertiză medico-legală în care s-a constatat starea de sănătate a lui Nicu Ceaușescu în vârstă de 39 de ani și deținut în penitenciarul Aiud. ,,Numitul Nicu Ceaușescu suferă de CIROZĂ HEPATICĂ CU VARICE ESOFAGIENE. Afecțiunea de care suferă este incurabilă și îi pune viața în pericol prin coomplicațiile existente (varice esofagiene)”. (Va urma)