S-a încheiat Cupa Mondială de rugby cu victoria Africii de Sud.
Fosta campioană, Anglia, a pierdut onorabil finala. Echipele cu jocul cel mai spectaculos, Noua Zeelandă şi Australia, au ratat încă o dată titlul. Cele mai plăcute surprize, Argentina şi Fiji. Jocul prudent, defensiv, în forţă al englezilor s-a impus. Nu întâmplător nu s-a înscris niciun eseu în finală. În semifinala cu Franţa, englezii au avut unul, în minutul 2, pe o eroare de placaj a francezilor. În sferturi, tot niciunul. Rugby-ul performant începe să semene cu cel de acum treizeci de ani. > Henin, de nebătut. Ca să fie dislocată de pe locul întâi WTA, ar trebui inventat un tenis simplu-dublu: adică Henin de-o parte a fileului, având câte două adversare deodată de cealaltă parte. Cât despre Federer, deşi a pierdut la Nalbandian (care l-a scos şi pe Nadal), rămâne cel mai bun. > În Formula 1, după ce lucrurile păreau clare cu două etape înainte de sfârşit, cu o etapă înainte suspansul a revenit. Ca şi speranţele lui Alonso şi Raikkonen. Ce-a fost dumnică seara, în Brazilia lui Senna, ştiţi: când doi se ceartă, al treilea câştigă. N-a fost nici Hamilton, nici Alonso. A învins Raikkonen, ce părea abonat etern la locul doi. > Aproape de final sunt preliminariile Euro 2008 la fotbal. Într-o singură grupă, din cele şapte, se cunosc ambele calificate: Germania şi Cehia. Calificate matematic mai sunt ocupantele primului loc din alte trei grupe: România, Croaţia şi Grecia. Fără să joace excepţional, România a revenit la eficacitatea din vremea Generaţiei de Aur. Piţurcă s-a dovedit un profesionist. (Ce spui, G.B., nu câştiga Steaua cu el Cupa UEFA? N-ajungeau în Ligă mai sus de grupe?). Singurul antrenor care are clasă, alături de Mircea Lucescu, dintre români. Pretendente serioase la calificare mai sunt 9 din cele 18 care păstrează (fie şi teoretic) şanse.
Între cele 9, Olanda lui Van Basten, mare jucător, mediocru antrenor, ca şi Hagi. Ar trebui să piardă ultimele două meciuri (unul, acasă, cu Luxembourg!) ca să fie depăşită de Bulgaria, şi asta cu condiţia ca vecina noastră (care a renunţat şi ea la un mare antrenor şi uite unde a ajuns, după ce făcea 2-2 la Bucureşti în prima partidă a calificărilor!) să bată, ea, în amândouă (cu România, la Sofia, şi cu Slovenia, la Ljubljana). Foarte puţin probabil. Putem număra, aşadar, Olanda ca a opta calificată.
A noua şi a zecea ar putea să fie Suedia şi Spania. Joacă între ele, şi un egal (fie şi tactic!) ar elimina o Danemarcă foarte departe de surprinzătoarea campioană europeană de acum, oho, multă vreme... Cu tot avansul, Polonia (care a condus autoritar din prima etapă grupa) şi Portugalia (în revenire) pot fi teoretic întrecute de Serbia şi de Finlanda, mai ales că Polonia va juca ultimul meci la Belgrad, iar Portugalia va trebui să găsească ac de cojoacele prematur îmbrăcate ale finlandezilor. Bătută acasă de Grecia, miercurea trecută, Turcia s-a văzut întrecută de antipatica (dixit!) Norvegie, pe care o mai întâlneşte şi în deplasare. Nu se intră uşor în Europa.
Turcii erau avizaţi. Şi mai greu e de spus care va fi a unsprezecea echipă, dacă ne referim la grupa câştigată deja de Croaţia. Anglia sau Rusia? Anglia a început prost şi părea că sfârşeşte bine. Până miercuri, când a pierdut cu Rusia, în faţa unei echipe pe care o întrecuse net cu o etapă înainte. Înfrângerea a complicat lucrurile. Ruşii au două puncte mai puţin, dar un meci mai puţin de jucat. Să-i oprească Andorra? Israel? Anglia întâlneşte Croaţia. Atât.
Meci decisiv. Chiar dacă bate, soarta îi atârnă de ruşi care, cu un antrenor excepţional şi cu două victorii la picior, se duc în turneul final fără nicio discuţie. În final, aproape sigură de necalificare, până acum o săptămână, Franţa primeşte de la scoţieni (lideri autoritari, ca şi Polonia în grupa ei, până deunăzi) un cadou otrăvit: Georgia - Scoţia 2-0. N-am văzut meciul de la Tbilisi. L-am văzut pe acela al Franţei cu Lituania: câştigat, dar mediocru. De unde se vede că mediocritatea se bucură de succes diferit în rugby şi în fotbal.