A fost asasinat poetul „primelor iubiri” Nicolae Labiș de „Pasărea cu clonț de rubin”?

Moartea tragică a poetului Nicolae Labiș a trezit numeroase suspiciuni de crimă, asasinat cu scop politic. În prima jumătate a deceniului aș șaselea, în plin stalinism, suceveanul Nicolae Labiș strălucise ca poet. Mulți critici de marcă îl vedeau drept un ”al doilea Eminescu”.

Poemul său ”Primele iubiri” i-a adus recunoașterea, o dată cu o sumă de bani destul de bună la acea dată. Activitatea lui în cenaclurile literare controlate strict de către autoritățile staliniste era văzută bine, dar poetul începuse să dea semne de ”independență”. Era prieten cu un poet maghiar, încercase să se apropie de o balerină de origine sovietică. Nicolae Labiș ajunsese să frecventeze și cercul de la Capșa, chiar dacă nu avea bani

Nicolae Labiș. Tânărul „geniu de la Mălini” era „pe val” și începuse „să deranjeze”

.În 1956, poeziile lui Labiș ajunseseră să fie publicate direct în limba maghiară. Revoluțșia ungară din 1956 a produs turbulențe și în România, mai ales în ardeal și Banat, mulți lideri ai studenților fiind exmatriculați și închiși. Așa se face că Nicolae Labiș devenise deranjant în ochii autorităților. Dacă un om popular, un tânăr talentat începuse să se detașeze de doctrina oficială, însemna că el trebuia cumva îndepărtat din atenția publicului. Labiș nu comisese fapte care să îl ducă la închisoare. Linia dură promoscovită din Partidul Muncitoresc Român fusese îndepărtată, aceștia fiind cunoscuți pentru înscenarea unor procese.

 Balerina, ultima întâlnire la „Capșa” și tramvaiul din seara rece de decembrie

Nicolae Labiș se întâlnea cu balerina de origine sovietică, dar aveau neînțelegeri. Așa se face că în seara de 9 decembrie 1956, Nicolae Labiș plecase de la Capșa, însoțit de prieteni. Supărat pe balerină, s-a abătut în pasajul Victoriei. De acolo, a mers la stația de tramvai Colțea pentru a merge acasă la balerină. Aceasta plecase înaintea lui, iar el pornise după ea.

La un moment dat, ea s-a ascuns în întuneric. Tramvaiele bucureștene aveau un vagon –locomotivă și unul remorcă. Labiș a alergat spre peron, sperând să vadă ce tramvai este și dacă balerina se va urca în el. A căutat să ajungă în față, dar când a ajuns între cele două vagoane, a fost împins între grătare și târât. Conștient, a fost dus la spital cu răni grave la coloană și cap. A murit în 22 decembrie 1956.

 Clasarea cazului ca accident. Balerina a continuat să rămână suspectă în mintea contemporanilor.

Ancheta a fost clasată ca accident. Balerina a declarat că el a căzut singur, la anchetă, deși, prietenilor, le-a spus că i s-a părut că poetul a fost împins. S-a acreditat ideea că balerina a fost amenințată cu moartea, pentru a declara, la anchetă, că poetul a căzut singur între vagoanele tramvaiului. S-a mai speculat că balerina ar fi avut legătură cu un membru al nomenclaturii și chiar că era folosită de către serviciile sovietice să îl supravegheze pe Nicolae Labiș.

Poetul a dezmințit zvonurile că era băut și a declarat că a simțit cum cineva la împins. El a căzut cu fața în jos, s-a sprijinit în mâini, însă nu  a putut să se redreseze. În spital, a scris ultima poezie, în care scria că ”pasărea cu clonț de rubin” l-a ucis, ceea ce trimitea, după unii, cu gândul la eliminarea sa de către autoritățile comuniste.