Antrenorul echipei naţionale de gimnastică feminină şi-a vărsat oful în EVZ, acuzând pretenţiile mari în raport cu condiţiile oferite sportivilor.
Nicolae Forminte antrenează cea mai titrată echipă din istoria sporturilor româneşti. Naţionala feminină de gimnastică. „Fabrica de medalii“ a adus României, de-a lungul anilor, 66 de medalii olimpice. Peste câteva săptămâni, la Beijing vom spera iarăşi. Antrenorul lotului, Nicolae Forminte, spune însă că doar sportivele mai sunt îndreptăţite să aibe aşteptări, pentru că doar ele au muncit, în timp ce mulţi alţii doar le-au parazitat gloria.
„Sistemul“ nu răsplăteşte performanţa, se plânge tehnicianul, care e dezolat de banii care se câştigă în gimnastică. „Câştigăm cât o femeie de serviciu de la Petrom!“, se solidarizează el cu tehnicienii de la cluburi, care descoperă „copii de aur“ şi nu primesc nimic în schimb. Cu Forminte antrenor-coordonator, echipa României a obţinut 19 medalii la Mondiale (3 de argint şi două de bronz) şi la Europene (4 de aur, 6 de argint şi 4 bronz), începând din 2005. La Beijing, echipa României va cuprinde 12 gimnaşti (6 fete şi 6 băieţi). Delegaţia tricoloră va decola duminică spre China, urmând să fie formată din 104 sportivi. „Publicul să nu mai spere la medalii!“ EVZ: Domnule Forminte, se apropie Olimpiada, ce speranţe la medalii avem de la echipa de gimnastică? Nicolae Forminte: Publicul să nu mai spere la medalii! La nimic! Doar fetele sunt îndreptăţite să spere, ele au muncit mult. Să scrieţi treaba asta! Ne-am învăţat să aşteptăm mult de la sportivi, dar nu le oferim condiţii. De ce anume sunteţi nemulţumit? De faptul că ni se dă câte o „prăjitură“ o dată la patru ani, sau la doi ani, la Olimpiade, la Mondiale... Nu e de ajuns. Ar fi bine ca toţi din gimnastică să avem salarii decente, să putem spera la pensii decente, la un sistem sanitar corect. Mie şi groază să mă gândesc la salariul unei femei de serviciu de la Petrom. Câştigăm cât o femeie de serviciu de la o companie mare... E bătaie de joc! Să ne pregătim mai degrabă de un eşec? Eu sunt optimist, nu disper. O să fie cum o vrea Dumnezeu. Sunt şi probleme de sănătate în lot, cu Steliana Nistor, de pildă. Oricum, la noi se repetă mereu povestea cu drobul de sare. S-a spus şi înainte de Atlanta, şi de Sidney, şi de Atena, că nu o să facem nimic şi n-a fost aşa. Adevărul e că noi trăim din sistemul din epoca mult hulită, dar nu l-am înlocuit cu nimic. Cât despre rezultate, gimnastica e un sport în care contează munca, talentul şi norocul.