Arătam între haturile textului cu pricina că, deși nu împărtășesc ostilitatea unor publiciști față de Mișcarea Legionară de sub conducerea lui Corneliu Zelea Codreanu, fie și pentru că am publicat mai multe studii despre Căpitan, și la un moment dat am trudit chiar și la proiectul unei cărți despre acest personaj de neocolit al Istoriei noastre naționale, consider decorarea lui Octav Bjoza drept o eroare a debutului de mandat al lui Klaus Iohannis. Scriam în textul anterior că una e să apreciezi ca istoric modelul de jertfă al Legionarilor de sub conducerea lui Corneliu Zelea Codreanu (precizez fără să obosesc de sub conducerea lui Corneliu Zelea Codreanu, pentru că sub conducerea lui Horia Sima, Mișcarea s-a abătut de la programul moral impus de Căpitan) și alta e să decorezi, ca președinte al unei țări membre a UE, un personaj care-și declară public simpatia față de Mișcarea Legionară.
Așa cum arată Comunicatul MCA, decorarea e cu atît mai gravă cu cît ea s-a făcut sub semnul unui Program politic asumat de Klaus Iohannis:
Cel de a oferi tinerilor modele de comportament.
Octav Bjoza a declarat c-a primit în închisorile comuniste, de la ucenicii lui Corneliul Zelea Codreanu, o educație moral-patriotică a cărei esență ar consta în următoarea învățătură:
„Neamul românesc este bântuit de trădători, de vânzători de țară și au avut dreptate. Din cauza asta îi voi purta în mintea și sufletul meu, câte zile voi avea”.
Ce să înțeleagă tinerii de azi, cărora Președintele le oferă drept model un susținător al tezei de tip Frontul Național din Franța că în jurul lor acționează din umbră trădătorii și vînzătorii de țară?
Că e musai să pornească la vînătoare de trădători și vînzători de țară și, după obiceiul Mișcării Legionare, să-i împuște fără proces?
Decorarea unui personaj controversat, printre altele și pentru c-a folosit calitatea de președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici pentru a face politica lui Dan Voiculescu la Antena 3, nu e singurul lucru cu cîntec din acest debut de Președinție confuz, care nu lasă să se schițeze un Program cît de cît serios, totul reducîndu-se la acțiuni de PR demne mai degrabă de un Monarh ajuns în fruntea statului grație întîlnirii întîmplătoare dintre un spermatozoid și un ovul, decît de un Președinte, ajuns în fruntea statului grație unui vot popular.
Să reamintim astfel:
- Impunerea în fruntea PNL a protejatei Alina Gorghiu, gravă încălcare a făgăduielii că va fi un președinte care nu se va amesteca în viața partidelor.
- Graba de a primi de la Victor Ponta cadoul otrăvit care e viloiul prin care Klaus Iohannis și soția s-ar putea da cu Mercedesul.
- Întîlnirea de oră, între patru ochi și neurmată de nici o Declarație de presă, nici măcar de un Comunicat pe Facebook, cu Victor Ponta. Secretoșenia în care Președintele a învăluit un moment care impunea transparența prin faptul c-a implicat două instituții fundamentale ale statului de drept e cu atît mai nelalocul ei cu cît domnia sa a cîștigat al doilea tur de scrutin angajîndu-se că-i va scăpa pe români de Victor Ponta.
- Refuzul de a dialoga cu Poporul român prin intermediul presei românești, în condițiile în care, grație SIE, președintele nu mai prididește să dialogheze cu alte popoare prin interviuri acordate exclusiv presei străine.
- Refuzul de a justifica numirea lui Dan Mihalache ca șef al consilierilor de la Cotroceni. Repet ce-am mai zis și în alte comentarii. Problema, marea problemă nu e – cum susțin Intelectualii lui Băsescu – numirea unui politician cu un trecut considerat de unii controversat, ci absența unei justificări publice a numirii.
Din cîte-mi dau eu seama, nici un președinte n-a făcut atîtea greșeli în nici o săptămînă de la instalarea la Cotroceni.
Pentru că învață mai greu meseria de președinte decît antecesorii?
Nici vorbă.
Greșelile făcute de Klaus Iohannis în nici o săptămînă de la instalare nu sunt greșeli ținînd de meseria de președinte, ci greșeli ținînd de meseria de politician într-o democrație europeană. Permanenta preocupare de explicare publică a măsurilor luate, luarea în considerare a efectelor posibile ale unei decizii, evitarea acțiunilor de publicitate ieftină, gen daruri făcute unui copil sărac, țin de Abecedarul profesiei de politician în lumea de azi, lume care vede în politician un Înalt Servitor al Publicului și nu un Înalt Stăpîn al acestuia.
Așa cum am mai scris, faptele aiuritoare ale lui Klaus Iohannis din prima săptămînă de mandat nu sunt gafe, nu sunt nici greșeli.
Ele sunt expresia unui Program Prezidențial care s-ar putea rezuma la formula:
Mă doare-n cot de ce crede Poporul Român despre mine!
Pe mine m-a adus la Cotroceni nu un scrutin, ci un Miracol!
