Din decembrie în mai, sute de lucrători  lucrează în câmpurile de la Esteli, un oraș de 110.000 de locuitori aflat la 800 de metri deasupra nivelului mării, pentru colectarea și sortarea frunzelor de tutun pe care femeile le atârna apoi de mii de uscătoare.

Esteli este leagănul industriei tutunului din Nicaragua. Peste 42.000 de persoane lucrează în plantații, uscătoare, centre de tratament și fabrici de țigări. Recent, producția nicaraguană s-a dezvoltat și în nord, în Jalapa și Condega și pe pantele din Ometepe, cea mai mare insulă din Lacul Cocibolca (sud), scrie AFP.

"Nimeni nu are un pământ atât de potrivit pentru tutu, așa cum este cel din Nicaragua",  cu solul său vulcanic, spune, între două fumuri de țigară, Nestor Plasencia, vicepreședinte al Plasencia Cigar, unul dintre principalii exportatori ai țării.
Spre deosebire de Cuba, industria de trabucuri din Nicaragua datează de la numai cincizeci de ani, când au emigrat acolo antreprenorii cubanezi care au fugit de revoluția lui Castro din 1959.

Plasencia Cigar, afacere familială care exportă 15 milioane de trabucuri pe an în Statele Unite, deține două fabrici în Nicaragua, unde sfârșitul războiului civil din 1991 a permis industriei să își recapete treptat forțele.

Nicaragua are 70 de fabrici de țigări – cu capital de la descendenți cubanezi, dar și de la  investitori greci, italieni sau canadieni – care produc mai mult de 5.000 de mărci, spune directorul nicaraguan al Camerei producătorilor de tutun din Nicaragua, Wenceslao Castillo.

Cubanezii au fost cei care au transmis în Nicaragua știința fabricării trabucurilor lucrate manual, celebrele „habanos”.
transmis Nicaraguanilor know-how-ul necesar pentru a face trabucuri laminate manual, care fac faimosul "habanos".
De la răsaduri până la comercializare, procesul are 539 pași, inclusiv controale regulate de calitate.

În 2018, Nicaragua a exportat 140 de milioane de trabucuri în Statele Unite, înlocuind pentru al treilea an consecutiv Republica Dominicană (95 de milioane) și Honduras (75 de milioane)

Începând cu anul 2008, vânzările de trabucuri din Nicaragua au crescut cu 40% în Statele Unite, în timp ce trabucurile cubaneze nu au acces la piața americană din cauza embargoului în vigoare din 1962, spre marea frustrare a Havanei.

Pentru Wenceslao Castillo, "puterea tutunului nicaraguan se concentrează pe calitate, ceea ce ne permite să fim astăzi cel mai mare exportator de țigări de foi premium în Statele Unite".

În 2018, din primele zece mărci de trabucuri din clasamentul anual al revistei specializate americane "Cigar Aficionado", șase erau din Nicaragua. În ceea ce privește "Cel mai bun trabuc al anului" a fost ales „E.P Carillo Encore Majestic”, fabricat în Republica Dominicană, dar „numai cu tutun din Nicaragua”, ține să precizeze „Cigar Aficionado”.

În Europa, unde piața rămâne în mare parte dominată de trabucuri cubaneze, revista franceză "L'amateur de cigares" a desemnat un trabuc 100% nicaraguan pe locul 2 în clasamentul său din 2019 dedicat țigărilor de foi non-cubaneze.

Industria de trabucuri este unul dintre puținele sectoare care a supraviețuit crizei politice și economice care a zdruncinat Nicaragua timp de peste un an. Represiunea violentă împotriva manifestărilor antiguvernamentale a ucis mai mult de 325 de persoane. 

62.000 de persoane au luat drumul exilului iar economia țării, care se bucura de o creștere anuală de 4%  în 2010,  s-a prăbușit, trimițând peste 400.000 de oameni în șomaj și în sărăcie.

 

 

Te-ar putea interesa și: