Aparent, actualul președinte al României nu are adversar, însă lucrurile sunt mult mai complicate decât par la prima vedere. După condamnarea lui Liviu Dragnea, calea lui Klaus Iohannis spre al doilea mandat nu s-a netezit deloc, ba dimpotrivă. Liviu Dragnea era singurul competitor cu care președintele câștiga la scor.

Diabolizarea lui Liviu Dragnea, venită bineînțeles pe greșelile flagrante făcute de acesta, nu necesita un mare efort în campania pentru prezidențiale. Scorul urma să fie zdrobitor, pentru că întreaga Românie îl percepea pe teleormănean drept Răul Absolut. Chintesența politicianului versos care calcă totul în picioare pentru a își realiza scopurile. Un fel de moșier capitalist din perioada propagandei comuniste adoptat la vremuri noi. Cred că din acest punct de vedere – la nivel politic și nu al treburilor Justiției – condamnarea lui Liviu Dragnea a fost o enormă greșeală. Publicului, opiniei publice i-a dispărut motivul Urii, ținta predilectă.

PSD-ul are de dus o campanie grea. Și în primul și primul rând trebuie să își facă rost de un candidat. Unul serios. Au spus-o răspicat doar doi sau trei oameni cu expertiză reală în afacerile politice. Dacă PSD-ul nu intră în turul doi, putem vorbi despre actualii social-democrați la trecut. Încep să intre în istorie. Ar fi pentru prima dată cînd PSD-ul nu intră în turul doi. Cu un scor dezastruos și cu zgura trecutului întruchipată de nemuritorul Ion Iliescu e greu de crezut că partidul își mai poate reveni vreodată! Căderea în istorie, vorba lui Noica, a PSD-ului nu face altceva decât să dea aripi noii stângi coalizate în jurul lui Victor Ponta la Pro România. Nu știu dacă a fost ajutat Victor Ponta, dar se pare că este născut sub auspicii norocoase. Sau a avut ursitoare bune! Pro România este prima disidență a PSD care reușește! Da! Restul au fost niște simple furtuni într-un pahar, glume, simple formațiuni efemere. Ponta poate să coaguleze o stângă europeană, cu câteva condiții. Spun doar una aici, pentru că subiectul trebuie amplu dezbătut. Fără un candidat propriu la Prezidențiale, Pro România poate să pună lacătul pe sediu. Să își vadă de treabă. A nu avea un propriu candidat în lupta cu Klaus Iohannis e cea mai mare greșeală.

Asta ar demonstra electoratului PSD că disidența lui Victor Ponta a fost doar o regie ieftină în înțelegere cu Cotroceniul. Că miza nu era decât debarcarea lui Liviu Dragnea. Și ar fi fatal pentru Pro România care ar suferi un eșec de proporții și definitiv la locale și parlamentare. Pesediștii nu iubesc trădarea. Victor Ponta, un politician tânăr și inteligent, poate avea viitor. Proiectul unei SYRIZA românești e mai vechi și poate reuși. Cu un mesaj articulat și nu doar cu M…Dragnea! Un alt partid mic, dar mult mai bine articulat politic și ideologic în jurul președintelui Traian Băsescu, Partidul Mișcarea Populară (PMP) are aceeași necesitate. Aceea de a avea un propiu candidat la Prezidențiale. Nu poate face un non-combat sau sprijini necondiționat pe Klaus Iohannis pentru că asta ar duce la slăbirea organizațiilor și a susținătorilor. Un partid ca PMP trebuie să iasă la bătaie să își facă cunoscută oferta electorală – și are destulă – pentru a consolida fundația pe care abia a construit-o. Ispita mare a acestei provocări este chiar candidatul. Întrebarea este dacă nu va fi Eugen Tomac candidat, nu cumva acea personalitate va folosi votul în interesul său? Să nu se trezească cu un lider proaspăt umflat care are veleități de unificare cu liberalii, de combinații cu nu știu cine.

Revenind la al doilea mandat al lui Klaus Iohannis trebuie spus că matematic bătălia cu Dan Barna, deși acesta încurcă pastilele, va fi grea. În turul doi cred că electoratul PSD s-ar îndrepta spre Barna pentru că executarea lui Liviu Dragnea a lăsat răni adânci în mentalul pesedist. Vom avea o toamnă plină de surprize! Și nu pare a fi Toamna Patriarhului de Gabriel García Márquez!

Te-ar putea interesa și: