În Capitală, singurul tiz al personajului din filmul lui Cristi Puiu şi-a pierdut soţia tot dintr-o culpă medicală. În rest, România e o ţară de „Lăzăreşti“, în frunte cu preşedintele.
În fiecare zi, 164 de români sunt „botezaţi“, fără voia lor, „Lăzărescu“. Sunt cei 60.000 de oameni care, potrivit raportului întocmit de experţii în sănătate şi publicat la sfârşitul lui 2008, mor cu zile, anual, din cauza problemelor din sistemul sanitar românesc. „Clanul Lăzăreştilor“ se măreşte pe zi ce trece.
Despre unii pomenesc doar rudele, despre alţii, mai „norocoşi“, se vorbeşte la televizor. Este şi cazul bolnavului din Slatina, care şi-a dat duhul săptămâna trecută, după o plimbare de aproape patru ore între secţiile a două spitale.
În 2005, Lăzărescu Dante Remus apare în filmul de Cannes al lui Cristi Puiu. În 2006, „Lăzărescu“ este chiar preşedintele statului, care a declarat, ieri, la Radio România Actualităţi, că a stat opt ore la Spitalul Elias, până s-au hotărât medicii cine şi cum să-l opereze de hernie de disc.
La Slatina, ancheta continuă şi astăzi, iar rezultatele finale vor fi făcute publice, cel mai probabil, în cursul zilei de mâine. „Lăzărescu“ n-a fost niciodată doar ficţiune. Dovada e povestea bucureşteanului Lăzărescu Remus. „Eu sunt însă mai norocos!“
Între el şi personajul lui Puiu e diferenţă de un prenume - pe primul îl cheamă şi Niculae, pe al doilea îl chema şi Dante - şi de câteva detalii de scenariu.
„Eu sunt însă un «Lăzărescu» mai norocos!“, spune, zâmbind, domnul din spatele ochelarilor aproape identici cu cei pe care personajul lui Puiu şi-i punea înainte de a telefona la Salvare. „Dom’le, când am văzut filmul, am zis că-i dau în judecată, prea mă simţeam atins! Am stat apoi şi m-am gândit: omu’ n-a făcut nimic rău şi, la urma urmei, e doar o mare potriveală, o coincidenţă artistică“, spune bărbatul în vârstă de 72 de ani neîmpliniţi.
Ca şi personajul interpretat de Ioan Fiscuteanu, singurul Lăzărescu Remus din Capitală stă tot în sectorul 3, dar nu pe strada Feteşti, la Ozana, ci pe Calea Călăraşi, lângă Hala Traian. Nu la apartamentul nr. 17, ci la 18. Nu-i bolnav de ulcer, ci de inimă. Şi nu el a avut de suferit de pe urma sistemului, ci nevasta lui dintâi, Maria. Pe când avea 48 de ani. „Era şi un medic, dar nu s-a obosit să urce“ Era în ’93, pe 30 decembrie. Încă stăteau la Favorit, în Drumul Taberei. „Era devreme. Am chemat Salvarea. Nu se simţea bine. Cum a venit, a şi plecat: nevasta mea nu voia să stea internată“, îşi aminteşte bărbatul. Îşi lasă în jos privirea ochilor albaştri. „Era seara. Din nou nu se simţea bine. Am mai chemat o dată Salvarea. Şi-au venit, nu zic nu, în zece minute“, povesteşte Lăzărescu.
La uşa bolnavei s-a înfăţişat şoferul de pe Ambulanţă. „Era şi un medic, dar a stat la maşină, nu s-a obosit să urce“, spune cu năduf bărbatul. Au coborât-o, pe braţe, şoferul şi fiul. „În faţa scării, s-a lăsat o dată moale... şi asta a fost. Atunci a ieşit şi doctorul şi a spus că nu mai are ce face. Îmi zice: «O ducem înapoi?». Păi, ce să fac cu ea înapoi, moartă, dom’le? Duceţi-o până la Municipal“, retrăieşte povestea soţul doamnei Lăzărescu.
Îşi aminteşte precis: nu aveau niciun aparat să o resusciteze, să-i facă ceva, „vreo manevră“. Au dus-o la spital, au băgat-o la morgă şi gata. „Se zice că i s-a tras de la diabet, dar nu ştiu nici acum“. A umblat bărbatul zile întregi ca s-o ia acasă pe Maria Lăzărescu. Era Revelionul, apoi a venit 1 ianuarie - nu se prea lucra. „Pe urmă, pentru că trecuse prea mult timp, nu mai voiau doctorii să mi-o dea. Dom’le, da’ sunt eu vinovat că a picat pe 30 decembrie seara? Am păţit-o şi atunci!“. Abia în a treia zi din an a adus-o pe doamna Lăzărescu acasă. A îngropat-o după 28 de ani de căsnicie.
"În faţa scării, s-a lăsat o dată moale... şi asta a fost. Atunci a ieşit şi doctorul şi a spus că nu mai are ce face. Îmi zice: «O ducem înapoi?». Păi, ce să fac cu ea înapoi, moartă, dom’le?" Lăzărescu Remus Niculae,
pensionar
ADEVĂRATUL LĂZĂRESCU REMUS
Suferă de inimă şi nu dă vinul pe „Mastropol“
E cu 9 ani mai mare decât bolnavul lui Cristi Puiu, ceva mai înalt şi mai zvelt. Şi el are părul alb şi-l mai macină, din când în când, dureri de picioare, ca acelea care-i dădeau de furcă şi lui Lăzărescu din film. Nu are o fată, ci un băiat. Şi, la fel cum Bianca nu suna din America, nici Dan nu trece pe la Lăzărescu decât o dată la trei, patru luni.
Stă tot singur. Din apartamentul său de pe Calea Călăraşi lipsesc mâţa Mirandolina şi „câine-pisicul“. „Uite, aici nu ne mai potrivim! Dom’le, îmi plac căţeii, dar am o vorbă: animalele să stea la curte!“, spune Lăzărescu. Mănâncă ceva mai sănătos decât bolnavul de ulcer care ne-a reprezentat în zeci de festivaluri de film. Nu-i nevoie să-i aducă vecina musaca, aşa cum se întâmplă în peliculă. Domnul Lăzărescu din realitate îşi găteşte singur, l-a învăţat nevoia din ultimii şase-şapte ani (de când a divorţat de a doua nevastă). „Ei, am eu meniurile mele, vreo patru-cinci. De bază sunt cartofii: formidabili, mai ales în mâncare sau la cuptor. Apoi fasolea verde şi orezul. De obicei nu prea mănânc carne, că nu ştiu să o pregătesc.
Mănânc cârnăciori. Cabanos. Mai prăjesc, mai pun în mâncare. Îi iau de la Gheorghe, un negustor de ispravă de aici, de lângă mine, are de toate, mai ieftin ca la alţii“, vorbeşte pe îndelete pensionarul. A lucrat, din ’68 până a ieşit la pensie, la Primăria Capitalei, ca inginer proiectant. „Toate spaţiile comerciale din Bucureşti au trecut prin mâna mea“, se mândreşte bărbatul care trăieşte „foarte bine“ din pensia de 1.300 de lei. Table cu Grigorescu şi cu Stănescu O zi din viaţa domnului Lăzărescu începe la ora 7.00 sau 8.00. Depinde. La prânz doarme, de fiecare dată, de la 13.00 la 14.00. Nu ratează ştirile de după-amiază şi niciun meci cu Rapid. Se culcă pe la miezul nopţii.
„Nu prea mă mai ţin picioarele. Dacă până anul trecut mai mergeam până la Obor, pe jos, acum mă mai duc numai până la piaţă la Traian şi... la Gheorghe“, zice bătrânul care nu se plictiseşte niciodată. Pasiuni avea. Dar s-au cam dus odată cu anii. Dragostea pentru rugby, pe care l-a jucat, la profesionişti, cu Olimpia Braşov - pe când era student la industria lemnului -, se mai regăseşte doar în plăcerea cu care se uită la televizor.
E timid domnul Lăzărescu, dar dacă-i aminteşti de „Mastropol“ (băutura „cu alcool dublu rafinat, zahăr ars şi un pliculeţ de zahăr vanilat“ - potrivit reţetei din film) îţi râde pe sub mustăţi: „Ei, eu sunt mai mult cu vinul. Alb. Rece. Negru îmi dă palpitaţii. Na, nu mă dau în lături nici de la o tărie!“. Vinul alb - pe care-l cumpără tot de la Gheorghe - îl bea, din când în când, la o tablă sau un şah cu domnii Grigorescu (colonelul de la etajul şase) şi Stănescu (de la cinci). „Ne descurcăm...“.
PACIENTUL DE LA COTROCENI
Băsescu: „Eu am stat opt ore la Spitalul Elias“
Cazul de la Slatina a fost comentat ieri şi de preşedintele ţării, care s-a dat drept exemplu pentru a arăta indiferenţa faţă de pacienţii din spitalele româneşti. „Am trăit pe pielea mea. Preşedintele României a stat opt ore în Spitalul Elias, că nu se hotărau cine să-l opereze, în ce sală şi aşa mai departe“, a reluat Traian Băsescu episodul din 2006, când a fost operat de hernie de disc.
Băsescu a povestit, la Radio România Actualităţi, şi cum a ajuns, în final, să fie operat la clinica Allgemeines Krankenhaus, din Viena. Recomandarea a venit din partea unui medic, fost coleg de şcoală cu Maria Băsescu. „Am intrat în salon, nu mai simţeam nimic de la mijloc în jos, când a venit un medic care a fost coleg cu soţia mea, la Suceava, şi i-a spus: «Doamnă, dacă puteţi, plecaţi acum, nu mai aşteptaţi până mâine!». Cât am stat la Viena am văzut proceduri... la noi totu-i după ureche“, a concluzionat şeful statului.
Băsescu s-a plâns că „s-a păcălit cu Eugen Nicolăescu (fostul ministru al sănătăţii - n.r.), care n-a făcut nimic pentru spitale“, şi a pus în atenţia noului titular al portofoliului raportul comisiei prezidenţiale în domeniul sănătăţii, lansat în octombrie 2008, la Cotroceni. Mâine, final de anchetă în cazul de la Slatina
Cât priveşte ancheta în cel mai recent caz „Lăzărescu“, o comisie a Ministerului Sănătăţii se află, de ieri, la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Slatina. Aceasta va ancheta modul în care a murit, săptămâna trecută, bărbatul de 63 de ani.
Medicii demişi sâmbăta trecută de ministrul sănătăţii, dar şi asistentele medicale din secţiile implicate în incident vor fi din nou audiaţi. Ancheta va fi finalizată mâine.
„Comisia audiază încă o dată persoanele implicate în scandal. Va fi analizată însă activitatea tuturor medicilor din spital, asupra cărora au apărut reclamaţii în ultimele zile. Din câte am înţeles, vor verifica şi relaţia Spitalului Judeţean Slatina cu Casa Judeţeană de Asigurări. Concluziile ar putea fi formulate, teoretic vorbind, la finalul anchetei“, a declarat Octav Oprescu, managerul interimar al spitalului. (Anca Simina, Mugurel Manea)
VEDEŢI ŞI:
CÂT DE BOLNAVĂ E SĂNĂTATEA
ALTERNATIVĂ
Reclamaţi sistemul prin e-mail!
Pacienţii şi medicii care vor să reclame nereguli din sistemul de sănătate au la dispoziţie, pe lângă linia verde 0800.800.885, şi o adresă de e-mail - cetedoare@ms.ro. Adresa a fost pusă de ieri la dispoziţie de Ministerul Sănătăţii (MS) din cauza sutelor de apeluri primite la telverde, care au dus la supraaglomerarea liniei şi imposibilitatea tehnică de preluare a tuturor apelurilor.
„Am primit sute de reclamaţii la linia verde privind asistenţa medicală sau probleme organizatorice. Au fost însă şi persoane care au sunat ca să-i laude pe medici“, a declarat Oana Grigore, purtător de cuvânt la MS. Cei care au acces la internet sunt încurajaţi să trimită mesaje pe adresa de e-mail pentru a permite utilizarea numărului verde de către cei care nu au alte modalităţi. (Ramona Samoilă)
Recomandările noastre
