Antoaneta Hambitzer, o româncă stabilită în ţara landurilor, le peţeşte nemţilor mirese de pe plaiurile mioritice. În ultimii 20 de ani, peste 2.000 de românce s-au căsătorit cu străini, în urma întâlnirilor intermediate de ea. Germanii preferă femei frumoase şi mai puţin emancipate din România, în timp ce pentru românce, o astfel de căsătorie echivalează cu visul occidental.
În era reţelelor sociale, Antoaneta Hambitzer, 55 de ani, arădeancă la origine, are succes cu un „business” matrimonial, dezvoltat în Germania. De mai bine de două decenii, mărită românce cu nemţi, iar 90% dintre cei care apelează la serviciile ei îşi găsesc parteneri de viaţă în câteva luni. Totul se face la nivel „quality”, după reguli bine stabilite. Doar bărbaţii plătesc, pentru fete, înscrierea în baza de date a agenţiei e gratuită. O dată la două luni, nemţii vin în Bucureşti pentru a cunoaşte fete din ţara noastră, cărora le suportă toate cheltuielile cu cazarea şi transportul, de la bilete de tren, până la taxiul de la gară la hotel. Fetele care sunt invitate la întâlniri sunt selectate pe sprânceană însă.
Întâlnirile faţă în faţă fac diferenţa
Ultima serată a fost prin 2007, apoi criza economică, popularitatea Hi5-ului şi a Facebook-ului i-au cam afectat afacerea. În ultimii ani însă, cererea pentru acest gen de servicii s-a intensificat, după ce oamenii au realizat că tot mai de efect sunt întâlnirile faţă în faţă, desigur, după o selecţie minuţioasă. „Lumea virtuală s-a extins mult, dar nu duce la mare succes. Oamenii devin tot mai leneşi, nu vor să se deplaseze… Iar pozele te pot induce în eroare, cea mai bună întâlnire rămâne cea faţă în faţă, unde se pot vedea atitudinea, strălucirea, carisma, stilul vorbirii, poziţia corpului, îmbrăcămintea. Sunt singura de pe piaţă care se ocupă de parteneri până se văd luaţi. E şi o chestiune de destin, de noroc, dar nu îţi poate cădea dragostea din cer fără să mişti un deget. Trebuie să o cauţi”, este convinsă Antoaneta.
Profilul fetelor dorite de nemţi
Ca să intri în baza de date, trebuie să completezi un chestionar cu datele personale, inclusiv greutate şi înălţime, dar şi cu trăsăturile de personalitate, alături de un set de fotografii relevante, „nu de buletin”, precizează „peţitoarea”. Dacă pentru femei înscrierea este gratuită, bărbaţii trebuie să plătească un comision către agenţie echivalent cu un salariu minim pe economie în Germania. În plus, trebuie să suporte cheltuielile cu transportul şi cazarea fetelor, la un hotel de patru stele din Bucureşti. În medie, pentru o astfel de întâlnire, un bărbat cheltuie în jur de 1.000 de euro.
O dată la două luni, în weekend, Antoaneta organizează „date-uri” la care participă în jur de 15-20 de nemţi şi vreo 80 de fete. „Aleg pentru fiecare client cam zece fete, să fiu sigură că sunt câte cinci pentru fiecare bărbat, pentru fiecare seară de weekend. Totul este organizat la restaurante de bună calitate din Bucureşti, închiriate doar pentru noi, cu bufet deschis şi muzică, pentru a detaşa atmosfera. La început, sunt mai timizi, mai crispaţi. Eu fac şi ordinea de aşezare la mese, în funcţie de cum cred eu că s-ar potrivi, pe baza datelor din chestionarele lor”.
Selecţia este dură. Doar una, două fete din zece care se înscriu în agenţie au şansa să fie chemate la o astfel de întâlnire. „În funcţie de pozele pe care mi le trimit, de ce scriu în chestionar, îmi dau seama de seriozitatea lor, dacă scriu de plictiseală sau au intenţii serioase. O poyă făcută pe Skype nu se compară cu una Cele cu probleme de greutate nu au şanse din start. În principiu, nici dacă au un copil dintr-o căsătorie anterioară nu ar fi o problemă, însă cu doi copii, ar fi mai dificil, însă nu imposibil. Însă, cu cât fata e mai drăguţă şi mai slabă, şansa de a-şi găsi partener repede este mai mare”.
„Germanii peste 60 de ani sunt mai zgârciţi”
Bărbaţii care apelează la serviciile Antoanetei au în general vârste cuprinse între 27 şi 55 de ani. Nu pentru că nu ar fi „cerere” reală şi la vârste mai înaintate, ci pentru că, în general, bărbaţii peste 60 de ani „nu se pricep la Internet şi sunt şi mai zgârciţi”, precizează peţitoarea. „Cu cât înaintează în vârstă, bărbaţii nemţi devin mai strânşi la pungă. Mai mult, copiii nu îi lasă să se însoare ca să nu treacă averea pe numele unei străine sau să se lase influenţaţi să nu-şi dezmoştenească fiii”.
În general, preferă femei cu 5-15 ani mai tinere decât ei, însă pretenţiile lor sunt justificate. „Un bărbat de 50 de ani din Germania arată mai tânăr cu 10 ani decât un român de aceeaşi vârstă, pentru că se îngrijeşte mai mult, calitatea vieţii este mai bună, trăiesc mai sănătos”. Nemţii preferă româncele în schimbul conaţionalelor lor pentru frumuseţea, dar şi stilul lor mai supus. „Femeile românce sunt harnice, iar nemţii se bucură ca la sfârşitul zilei să îi aştepte cineva cu mâncare acasă. De aceea, am observat că este o legătură bună între românce şi bărbaţii nemţi”.
Poveste de succes: dragoste prin agenţie
Pentru Nadine, 38 de ani, divorţată de cinci ani, cele două fete de 15, respectiv 12 ani, nu au fost un impediment în a-şi găsi bărbatul visurilor. Băimăreanca era refractară atât ideii de a avea o nouă relaţie serioasă, mai ales după experienţa urâtă a divorţului, cât şi agenţiilor matrimoniale sau, în orice caz, acestui gen de a cunoaşte bărbaţi. „Am o fină care munceşte în Germania şi ea mi-a găsit agenţia aceasta. Am intrat pe site, am citit şi recunosc că am fost sceptică, aşa că am pus-o să verifice dacă este firmă serioasă. Mi-a zis că e totul în regulă, că foarte multe cupluri s-au cunoscut aşa şi am zis să încerc şi eu. Am completat chestionarul, anul trecut, prin februarie, iar la scurtă vreme am fost contactată de Antoaneta, care m-a întrebat dacă aş fi dispusă să vin la petrecerile de la sfârşitul lunii de la Bucureşti şi Arad”, povesteşte Nadine, de meserie asistent social.
A participat la prima întâlnire chiar la o lună de la înscriere. Fotografiile ei îi atrăseseră atenţia unui neamţ, care a venit special pentru ea la Arad. „A fost o întâlnire relaxantă, deloc stânjenitoare, chiar dacă, la început, când eram în faţa hotelului, mă întrebam ce caut eu acolo, ba chiar era cât pe ce să plec”. Prima oară nu a fost cu noroc: nepotrivire de caracter. „Ne-am întâlnit de câteva ori şi am realizat că suntem puţin diferiţi. Eu, calmă, organizată, el pus mai mereu pe surprize, distracţii etc. Plus că avea o problemă cu cultura noastră”. Deşi prima experienţă cu un neamţ a dezamăgit-o, a căpătat mai multă încredere în ea. „A doua întâlnire a fost în octombrie, la Bucureşti, anul trecut, când eram deja mai sigură pe mine. Am zis că ce o fi, o fi. Când am coborât din taxi ca să mergem la restaurantul în care avea loc întâlnirea, el a venit la mine şi mi-a zis că nu mă lasă să intru singură în local, că nu vrea să se aşeze nimeni lângă mine”, povesteşte Nadine.
Întâlnirile cu copiii, piatră de încercare
Cea mai grea încercare a fost să îi spună că este mama a două fetiţe, dar reacţia lui a fost corectă. „Nu a fugit, nu a luat-o la goană, a fost o reacţie normală şi ne-am bucurat de acea seară. A doua zi, după micul-dejun, ne-am plimbat vreo trei ore prin parc şi am avut o primă întâlnire extraordinară”. Hans are 47 de ani şi este şef de echipă într-o fabrică de prelucrare a lemnului, lângă Sttutgart.
La rândul său, este tatăl unui băieţel de 9 ani, a cărei mamă a murit la scurt timp după naştere. Întâlnirea cu copilul a fost o provocare pentru Nadine. „Am fost în Germania la el de Revelion, anul trecut, unde l-am cunoscut şi pe băieţelul lui. Când m-a văzut pentru prima oară, a fugit, deşi mă ştia din poze, iar tatăl lui îl pregătise pentru întâlnire. Treptat, ne-am apropiat, şi chiar dacă nu ştiam limba germană, ne-am înţeles prin semne, prin priviri. Mi-a furat inima, iar plecarea a fost devastatoare pentru amândoi. Ne-am ţinut în braţe şi am plans, cu siguranţă simte lipsa unei mame, a unei femei care să-l iubească”.
Şi cele două fete ale lui Nadine l-au primit cu braţele deschise pe Hans, iar acum, cei doi plănuiesc să se mute împreună în Germania. „Plec pe 23 aprilie, când copilul lui Hans are prima împărtăşanie, un eveniment important pentru ele, şi vreau să-mi iau şi fiicele cu mine. Le-am găsit deja o şcoală acolo şi sunt sigură că acolo vor avea oportunităţi mult mai mari decât aici”.