Cum or arata momentele de sinceritate ale Greciei, dar, mai ales, ce o nedumerește?
„Anii trecuți am făcut un împrumuturi la bănci, pentru investiții. Creditele stiam că sunt exagerate, dar dacă băncile și-au făcut calcule că mi le pot acorda, riscul se împarte.
Banii, sincer, nu i-am investit integral. Mulți i-am cheltuit și în „alte scopuri”.
Acum că au trecut câțiva ani și a venit criza, n-am mai reușit să rambursez, dar nu-mi fac griji. Băncile sunt "too big to fail", așa că a sărit cineva în ajutorul meu, de fapt, al nostru, pentru că eu și băncile suntem băgate în rahat la comun.
Când am ajuns în semi-insolvență, mi-au numit un fel de administrator judiciar. În fine, pentru că e vorba de o țară, e ceva mai complex, o echipă de creditori care impune reguli dar mă și finanțează.
Rolul lor e să mă bată la cap să plătesc, dar când le arăt încasările își dau seama că nu am de unde. Acum, sincer, produc mult mai mult, dar nu sunt fraieră să fiscalizez tot.
Acum trei ani au creat un mecanism special de intervenție pentru țările în situația mea de care, sincer, eu am profitat cel mai mult. Mă miră și pe mine îndârjirea creditorilor de a mă aduce pe calea bună. Și cu ce costuri. Recent au lansat planul Juncker, pentru redresarea Europei din criză.. În total, 315 miliarde de euro, din care Uniunea, prin BCE, pune la bataie doar o zecime. Restul sunt fonduri de la banci, investitori, bugete publice. Pai 300 de miliarde am inghițit numai eu până acum, bani care n-au mers toți în investiții și nici nu e cert că vor fi recuperați vreodată.
În iulie am devenit și primă țară care nu a rambursat o tranșă către FMI și a și respins condițiile creditorilor, prin referendum. Dar, surpriză, negocierile continuă.
La cum au mers lucrurile în ultimii ani, interesul meu de a rămâne în UE și zona euro e evident. Dar invers?”
Recomandările noastre
