În 2004, astronomii au găsit ceva cu adevărat ciudat. La aproximativ 6200 de ani lumină distanță, o stea a fost găsită înconjurată de o nebuloasă în formă de inel, de un albastru foarte strălucitor.
Nu există nimic altceva asemănător în galaxia Calea Lactee, şi face dificil să ne dăm seama cum și de ce a ajuns obiectul, numit Nebuloasa Inelului Albastru acolo, a declarat astronomul Hoadley.
Acum, în sfârșit, avem un răspuns care funcționează. Structurile complexe din jurul stelei, denumite TYC 2597-735-1, sunt rezultatul fuzionării a două stele.
Se pare că TYC 2597-735-1 a fost odată un sistem binar; în urmă cu mai puțin de 5.000 de ani, cele două stele au fuzionat pentru a deveni una. Nebuloasa cuprinde gaze și resturi evacuate în timpul evenimentului violent.
Este, spun astronomii, una dintre cele mai tinere astfel de fuziuni pe care le-am găsit - constituind un fel de „verigă lipsă” în stil Goldilocks în povestea fuziunilor stelare.
„Fuziunea a două stele este destul de obișnuită, dar acestea sunt ascunse, ceea ce înseamnă că nu putem vedea ce s-a întâmplat de fapt”, a spus astronomul Keri Hoadley de la Caltech , autor principal pe lucrarea echipei.
Sistemele binare sunt extrem de frecvente pe toată Calea Lactee
Până la 85 la sută din toate stelele din galaxie ar putea fi binare, sau chiar sisteme trinare sau cuaternare. Dovezile sugerează că toate stelele își încep viața cu însoțitori binari (chiar şi Soarele ar putea avea un geamăn pierdut undeva în Univers).
În Calea Lactee, cea mai recentă fuziune stelară care a fost observată în 2008 ... dar a fost primul astfel de eveniment din istoria cunoscută.
Nebuloasa Inelul Albastru ar putea fi cea mai tânără, spune exepertul. Modelele teoretice, proiectate de astrofizicianul Brian Metzger de la Universitatea Columbia, arată că forma ei ciudată, strălucirea ultravioletă și structurile complexe ale inelului sunt cele mai consistente.
„Credem că există probabil o mulțime de probe de fuziuni stelare în galaxia noastră, iar Nebuloasa Inelului Albastru s-ar putea să ne arate cum arată, astfel încât să putem identifica mai multe dintre ele”. Cercetarea a fost publicată în Nature .