Odată cu avansarea tehnologiei, meseriile de altădată sunt pe cale să devină istorie. Pălărieri, cizmari, croitori sau ceasornicari, până mai ieri căutați de toată lumea, privesc triști către geamurile prăfuite ale atelierelor în speranța că cineva le va călca pragul pentru o reparație
Cândva, croitorii și cizmarii, dar și ceasornicarii , erau la mare căutare în tot orașul. Domni la costume și domnițe elegante erau clienții fideli ai acestor comercianți. Meseria era brățară de aur, ca în proverb. Exact asta spune și cel mai în vârstă cizmar din București. L-am întâlnit la intersecția străzilor Viitorul cu Toamnei din sectorul 2 al Capitalei. Deasupra prăvăliei la care lucra înscrisul de pe plăcuță ne-a atras atenția: „Încălțăminte de lux”. Îmbrăcat într-un halat de lucru, cu pălăria pe cap și rezemat de tocul ușii de la intrarea în magazin, Dima Ioan privea în zare, în speranța că cineva îi va aduce o pereche de pantofi la reparat.
FOTO: Cu zâmbetul pe buze, cizmarul își aștepta clienții. Fotografia este făcută în urmă cu 27 de ani
Născut în anul 1921
Bărbatul de 94 de ani cu probleme de auz, la ambele urechi având aparat auditiv, are o poveste impresionantă. I-a plăcut această meserie încă de când era un țânc. A furat-o de la cizmarii din comuna Rasa, astăzi localitate, din județul Călărași. Acolo unde s-a și născut. Știa că asta va dori să facă atunci când va crește mare. A făcut ucenicia alături de aceștia, iar când și-a dat seama că nu mai are ce să învețe de la ei, a plecat de acolo. A lucrat la Fabrica Dâmbovița, iar mai târziu la Apaca.
FOTO: Cu sculele de reparat puse la locul lor, nea Dima repară comenzile venite de la clienți FOTO: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU
„VIP-urile” de demult
„I-am reparat o pereche de pantofi doamnei Stela Popescu - avea casă pe lângă magazin, soțului doamnei Draga Olteanu Matei - era un doctor renumit. Și multora cunoscuți, dar nu le mai știu numele, am îmbătrânit ”, a mai adăugat râzând Ioan Dima. După 46 de ani de muncă, bărbatul are o pensie de 1.250 de lei și una de veteran de 250 de lei. Are doi băieți, iar unul dintre ei are grijă de el. Îl ia dimineața de acasă și îl duce la prăvălia de pe strada Toamnei să-și practice meseria de care nu s-ar despărți niciodată.