Evenimentul Zilei > Opinii > Opinii EVZ > Ne pândește un viitor infinit mai sumbru decât vă imaginați
Ne pândește un viitor infinit mai sumbru decât vă imaginați

Ne pândește un viitor infinit mai sumbru decât vă imaginați

Editorialul ”Republica PSD” a stârnit o dezbatere foarte interesantă pe evz.ro. Pe lângă mesajele standard, răspândite deja de partide pe toate site-urile de știri, am remarcat o temă relevantă pentru ceea ce se va întâmpla cu noi din această iarnă, dacă nu vom avea înțelepciunea să pricepem mizele uriașe ale acestui moment.

Unii dintre cititori au ținut să-mi atragă atenția insistent asupra modului în care a votat majoritatea celor care s-au prezentat la urne în 2012. Spuneau că încalc principiul democratic al legitimității deciziei majorității care a vrut ca România să fie condusă de politicienii pe care i-am criticat. Au greșit, eu nu criticam pe cei care au votat și nici rezultatul democratic al votului.

Alții au ținut să-și manifeste frustrarea pentru că au interpretat rezultatul votului ca pe un barometru care măsoară lipsa de inteligență și educație a ”poporului român”. ”Voința populară” a devenit motivul pentru care unii dintre comentatori au tras concluzia greșită că ”proștii” decid în România. Cei mai supărați au înjurat iar țara și au spus că nu merită să mai trăiască aici.

Cei din prima categorie au răspuns cu toate frazele prefabricate ale celor care au divizat România în ”băsiști împuțiți” și ”oameni de bine”. Discuția s-a purtat în  multe locuri cu ură excesivă și foarte periculoasă, un context perfect pentru cei care vor ca ura asta să fie amplificată de un milion de ori în România.

In cele din urmă, am remarcat și un tip de mesaj pe care îl văd tot mai des multiplicat pe marile site-uri, mesaj care sugerează ideea că toate partidele sunt ”aceeași mizerie” și că România trebuie să-și decidă singură soarta, altfel, și chiar să plece din Uniunea Europeană, dacă asta decide poporul.

Puse cap la cap, mesajele acestea conturează marele pericol care pândește România la alegerile prezidențiale.

”Voința populară” despre care vorbea un cititor a fost determinată, în 2012, de doi factori majori: dezinformarea și absenteismul.

Absenteismul este tot mai puternic susținut prin campanii de comunicare publică de origine neclară, campanii bazate în principal pe ideea că votul e inutil pentru că ”nu schimbă nimic” și toate partidele/candidații sunt ”aceeași mizerie”.

Dezinformarea copioasă a determinat și mai mult absenteism, pentru că mulți dintre alegători au refuzat să se mai implice în luarea deciziei, din pricina campaniilor de demonizare care au avut ca țintă politicienii pe care îi susțineau. Au știut că USL minte în proporții faraonice, dar li s-a indus suficientă lehamite pentru a refuza să mai voteze orice alt partid.

Așa s-a construit ”voința populară” care a născut controlul absolut în Parlamentul României.

Dezinformarea a fost extrem de eficientă din pricină că s-a bazat pe exploatarea unei frustrări generale provocată de cauze obiective. Măsurile impuse de criza economică au lovit milioane de români și astfel s-a produs un prejudiciu inevitabil.

Din cauză că nu au primit răspunsuri convingătoare și explicații eficiente sau pentru că pur și simplu nu au înțeles ce s-a întâmplat cu ei, mulți dintre cei supărați au devenit victime sigure ale șmecherilor care au știut să-si tragă profit electoral maxim din această situație.

Este greșit să-i desconsiderăm sau să-i acuzăm pe cei care au crezut atunci, cu naivitate, în politicienii care au spus că măsurile de austeritate nu trebuiau luate și că ei au soluții mai bune pentru această problemă. La fel cum nu putem acuza victima unui viol pentru că umbla seara cu fusta prea scurtă pe stradă, e greșit să acuzăm oamenii păcăliți pentru violul electoral la care au fost supuși de niște politicieni perverși și foarte șmecheri. Eu înțeleg aceste lucruri și de aceea niciodată nu-i acuz pe cei care au fost mințiți.  

Mulți dintre cei care au crezut gogoșile USL acum doi ani au realizat deja că totul a fost o mare minciună.

Din păcate, la fel de mulți sunt încă prizonieri ai lozincilor care ar fi trebuit să dispară după ce Victor Ponta a devenit prim-ministru și a dobândit o majoritate parlamentară colosală. Au trecut doi ani de când acest politician are la dispoziție toate pârghiile democratice posibile pentru a putea aplica orice măsură care să demonstreze că nu a mințit copios și obscen în 2012.

A făcut ceva cu ele? Spuneți dumneavoastră.

Răspunsul nu e ușor pentru cei care refuză să accepte că au fost mințiți și se hrănesc în continuare cu gargara din 2012. Ei sunt masa de manevră care va putea decide soarta tuturor, dar numai dacă cei care au realizat dimensiunea minciunii vor lăsa asta să se întâmple și dacă mulți alții ignoră momentul pentru că nu realizează pericolul care ne pândește.

Cert este că, după ce USL a dobândit guvernarea și majoritatea parlamentară absolută, în locul unor rezultate pe care să le simțim cu toții, am primit aceleași lozinci și pe aceleași lozinci pare să se bazeze bătălia politică pentru prezidențiale.

Marele pericol al alegerilor prezidențiale nu este perpetuarea efectelor minciunii din 2012, ci dezinteresul celor care văd că România a apucat-o atunci într-o direcție greșită, dar cred că e inutil să meargă din nou la vot, pentru a determina o decizie mai bună.

Lor li se adaugă cei care au mușcat din momeala lui ”toate partidele sunt aceeași mizerie”, una dintre cele mai perverse manipulări ale ultimilor 25 de ani. Modul în care e propagată și frecvența mesajelor de acest tip în spațiul public denotă un plan bine gândit.

Suntem în fața unui efect paradoxal în acest moment. Fiecare alegător care refuză să voteze dă, de fapt, un vot pentru perpetuarea la putere a celor care l-au dezamăgit.

Cifrele arată clar că PSD nu poate să dobândească puterea totală asupra României numai prin mobilizarea exemplară a propriului electorat, atât cât a mai rămas din el. În cifre absolute însă, valoarea acestui electorat este dată de gradul de dezinteres al alegătorilor pe care PSD nu-i poate controla. Unora li se spune că politicianul pe care ei îl susțin e mai rău ca Ponta. Altora li se spune că nu are nicio șansă candidatul lor. Alții primesc mesaje abile care continuă campania de demonizare derulată de mai mulți ani. Mesajul e unic, în cazul tuturor: toți sunt la fel, degeaba mergi la vot.

Cu cât votează mai puțini, cu atât crește șansa lor să obțină majoritatea necesară pentru Cotroceni.

Fenomenul e valabil, de ani de zile, pentru toate tipurile de alegeri prin care am trecut. Fiecare vot neexprimat a fost un vot în favoarea celor care au determinat repulsia față de politică.

Din acest motiv soluția este una dezastruoasă pentru viitorul nostru. O decizie determinată de masa de manevră a unui partid care își minte cel mai eficient electoratul, se va întoarce cu cele mai mari pagube asupra celor care au refuzat să voteze, nu asupra masei de manevră electorală.

S-a demonstrat asta cu vârf și îndesat în ultimii ani.

Riscul pentru România este însă unul mult mai mare decât simplul fapt că o firmă e mai cocoșată cu taxe și impozite sau angajații ei constată că trăiesc tot mai prost de la o lună la alta. Este dincolo de faptul că un român din 10 nu va mai putea să-și schimbe telefonul vechi cu un altul mai nou sau că unul din 5 români nu va mai putea să meargă în Grecia în concediu. E chiar mai mare decât drama familiilor care nu mai pot să achite rata la casă și trebuie să se mute înapoi într-o locuință mai mică. Scenariul e mai sumbru decât orice sperie acum orice român cu frica zilei de mâine.

 

Riscul este vizibil într-un anumit tip de mesaj pe care îl vedem lansat constant către public în ultimii ani.

Acum este larg răspândit în mediul online, dar l-am văzut lansat și la protestele de stradă foarte cool pentru miile de tineri care ieșiseră în stradă cu convingerea că toate partidele sunt ”aceeași mizerie”, dar care nu aveau vreo alternativă democratică menită să țină România pe drumul început când am fost acceptați în NATO și UE.  

Mesajul acesta ne spune, în diverse forme, că românii trebuie să-și ia soarta înapoi în mâini, chiar dacă asta înseamnă ieșirea din Uniunea Europeană.

Toți cei care văd acest mesaj trebuie să se gândească instantaneu la Ucraina, pentru a pricepe care e scopul unei astfel de campanii de comunicare publică.

Cine crede că soarta noastră e pecetluită pentru totdeauna, după ce am intrat în NATO și UE, se îmbată cu apă rece. Lupta pentru democrație și civilizație nu se termină niciodată, mai ales pentru o națiune care are în coastă un imperiu ca cel condus de țarul Putin.

Moscova poate să ciopârțească Ucraina cum vrea pentru că țara a fost divizată. Au divizat și acum încep să stăpânească, după un principiu formulat în Imperiul Roman, nimic nou nu este sub soare. România nu e complet protejată de acest pericol, însă viitorul depinde numai de noi.

Dacă nu înțelegem cât de important este să privim atent în jur și să ne implicăm în luarea deciziei, alții vor decide pentru noi. ”Voința populară”, despre care vorbea un cititor evz.ro, poate să ne ducă pe un drum pe care cei mai mulți români nu-l vor, dacă mulți dintre noi vor decide să nu meargă la vot pentru alegerile prezidențiale.

Ulterior, e inutilă orice inițiativă. Vom ajunge să ne divizăm cu și mai multă ură între români ”deștepți” care nu votează și ”proști care ne decid soarta”. Cu cât vom fi mai divizați, cu atât vom risca să ajungem mai ușor într-o situație pe care acum puțini și-o pot imagina.

Cine își imagina acum 5 ani că Ucraina va fi o țară în război civil, din nou călcată de bocancul soldatului sovietic?   

Cei care cred că e cool să nu voteze sau că există vreo soluție magică, în afara partidelor care și-au asumat drumul României în UE și NATO, ca stat în care se aplică forța legii nu legea forței, se înșeală amarnic și, fără să realizeze, pot determina un viitor total neașteptat și infinit mai rău decât orice scenariu vizibil acum.