Deşi statul încurajează căsătoriile oferind cuplurilor care spun „da“ pentru prima oară suma de 200 de euro, tinerii români nu se grăbesc să-şi oficializeze relaţia. Aceştia preferă să trăiască împreună înainte de a lua decizia de a se căsători.
Cuplurile care se căsătoresc pentru prima dată primesc din partea statului, ca dar de nuntă, suma de 200 de euro. Proiectul, care a fost pus în aplicare din ianuarie 2007, a fost conceput pentru a susţine financiar familiile tinere şi a încuraja căsă- toriile. Mulţi dintre tinerii români preferă să trăiască însă mai întâi împreună şi apoi să-şi oficializeze relaţia. Scade motivaţia de a te căsători
Barometrul de Opinie Publică realizat în 2007 de Fundaţia Soros arată că aproape două treimi (62%) dintre români au o relaţie pe termen lung, pe care cei mai mulţi (56%) au oficializat-o prin căsătorie, ceilalţi (6%) preferând traiul în comun fără acte.
„În cazul tinerilor există o tendinţă vizibilă de a trăi împreună şi de a nu-şi oficializa relaţia“, spune sociologul Cosima Rughiniş. Dacă până acum câţiva ani traiul cu un partener care nu îţi era soţ sau soţie era considerat imoral, românii încep să-şi schimbe părerea. Pentru a vedea dacă iubirea şi înţelegerea se menţin în timp, lucruri care ar evita un eventual divorţ, tinerii preferă să împartă pentru un timp mai scurt sau mai lung aceeaşi casă şi abia mai apoi să ia decizia de a semna sau nu actul de căsătorie. „Până în prezent exista motivaţia moral-religioasă, se spunea că este imoral să trăieşti în concubinaj, dar pe măsură ce factorii de presiune scad, scade şi motivaţia de a te căsători. Căsătoria este un eveniment care te pune pe gânduri, de aceea oamenii încearcă uneori să amâne momentul“, adaugă sociologul. Testul decisiv - locuitul împreună
Tendinţa de a trăi mai întâi împreună şi de a te căsători abia după ce relaţia trece de această etapă nu este una nouă pe plan mondial. Potrivit revistei „Psychology Today“, în Statele Unite, în 2005, peste 5 milioane de cupluri trăiau împreună, fără să se fi căsătorit. În ultimii ani însă, numărul lor este din ce în ce mai mare. Nici britanicii nu fac excepţie. Un studiu publicat în această săptămână de cotidianul „The Times“ arată că majoritatea britanicilor consideră că nu există mare diferenţă între a fi căsătorit şi a trăi împreună, chiar şi în cazul în care cei doi parteneri au copii. Mai mult decât atât, interesul pentru căsătorie a scăzut tot mai mult. 53% dintre englezi consideră căsătoria mai mult un lucru oficial decât un angajament pe termen lung.
Locuitul împreună, testul unui mariaj de succes Barometrul de Opinie realizat de Fundaţia Soros în 2007 arată că 50% dintre români consideră că este mai bine ca doi tineri să locuiască o perioadă împreună înainte de căsătorie. Dacă până acum câţiva ani se spunea că este imoral să trăieşti în concubinaj, percepţia românilor s-a schimbat. Testul locuitului împreună a devenit o etapă din viaţă.
Tot mai mulţi tineri hotă răsc ca înainte de a face unul dintre cei mai importanţi paşi din viaţa lor, căsătoria, să locuiască împreună, fără acte. Percepţia românilor în ceea ce priveşte traiul în comun s-a schimbat considerabil în ultimii ani. „Până în prezent exista motivaţia moral-religioasă, se spunea că este imoral să trăieşti în concubinaj, dar, pe măsură ce factorii de presiune scad, scade şi motivaţia de a te căsători“, arată sociologul Cosima Rughiniş. Psihologul Paula Irimia spune că traiul în comun înainte de căsătorie este un lucru normal şi că pentru o relaţie acest lucru poate fi o probă importantă. „A iubi pe cineva nu înseamnă doar să trăieşti un sentiment copleşitor, ci este un act de voinţă şi rezultatul unei decizii. Hotă rând să se mute împreună, cei doi îşi pot da seama în ce măsură pot trece proba rutinei, în ce mod îşi pot concilia felul de a fi, experienţa de viaţă, trecutul“, spune Paula Irimia.
Peste un an, ne vom mai iubi la fel? Decizia de a te căsători nu a fost niciodată una facilă. Obligaţiile pe care le implică un mariaj îi fac pe oameni să se teamă că ar putea lua o decizie greşită. De aceea, mulţi preferă varianta traiului împreună pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă înainte de a se hotărî să meargă la Starea Civilă. „Împreună e confortabil, dar mulţi îşi zic «să vedem cum va fi peste un an, ne vom mai iubi la fel?». Căsătoria e o decizie majoră, luată dacă vine un copil sau dacă te gândeşti să ai un copil, nu e o decizie facilă. Poate iau această decizie dacă familia îi presează sau dacă îşi doresc siguranţă. Căsătoria este ca un instrument. Ea trebuie să folosească. Dacă nu foloseşte, de ce «să o cumpărăm»?“, spune Cosima Rughiniş. Frica de un divorţ sau teama că relaţia nu va fi de lungă durată i-a făcut pe oameni să fie mai reticenţi în a lua o decizie care să le afecteze viaţa pe termen lung. „În societatea modernă, cei mai mulţi preferă să îşi asume responsabilităţi pe termen scurt. Cauzele sunt variate: fie îi înspăimântă ideea unui mariaj - ca responsabilitate, angajament - pentru toată viaţa, fie nu se simt încă pregătiţi pentru asta; trăiesc cu teama că într-o zi o să se destrame iubirea şi totul va lua o altă întorsătură; le este teamă de complicaţiile care ar putea apărea în urma unui divorţ (în privinţa împărţirii bunurilor materiale, problemei creşterii şi îngrijirii copiilor după acest moment, impactul divorţului asupra dezvoltă rii copiilor). Toate aceste temeri îi determină pe mulţi să scoată din calcul varianta mariajului“, spune Paula Irimia. Căsătoria, mai multă stabilitate
O mare parte dintre români consideră în continuare nunta un eveniment important în viaţă. Deşi aleg deseori să încalce normele tradiţionale şi să locuiască împreună înainte de a face „marele pas“, atunci când iau hotărârea, căsătoria devine un eveniment deosebit, cu multe semnificaţii. Psihologul Paula Irimia spune că mariajul are o valoare constructivă. Pe lângă dragoste, respect, încredere, cei doi îşi iau un angajament - să păstreze pentru o perioadă de lungă durată această iubire şi să evolueze împreună. „Într-o lume tot mai debusolată în privinţa reperelor şi a valorilor, totuşi oamenii se căsătoresc, încercând să arate prin această opţiune că mariajul este de dorit. Şi într-adevăr, fiecare om tânjeşte după un sentiment de apartenenţă şi stabilitate. Femeile, cu atât mai mult, îşi identifică fericirea cu gradul de apartenenţă în cuplu“, spune aceasta. „Căsătoria reprezintă un ideal de fericire împărtăşit reciproc. A te căsători este, înainte de toate, o promisiune de a construi o viaţă frumoasă împreună, o viaţă care are sens. Potrivit studiilor, 74% dintre oameni cred că a te căsători şi a avea copii reprezintă idealul existenţei. Mariajul conferă stabilitate vieţii de cuplu“, adaugă psihologul.
Copilul, motiv de căsătorie?
Venirea pe lume a unui copil poate grăbi deseori decizia unui cuplu de a se căsători. Potrivit legislaţiei actuale, faptul că părinţii nu sunt căsătoriţi nu înseamnă că un copil nu are aceleaşi drepturi ca şi cei născuţi în cadrul acestei instituţii.
La nivel psihologic însă, lucrurile stau puţin diferit: „Copiii din afara căsătoriei a căror filiaţie a fost stabilită prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească au, faţă de părinte şi de rudele acestuia, aceeaşi situaţie ca şi situaţia legală a unui copil din căsătorie. În articolul 97 din Codul Familiei se prevede că obligaţiile părinţilor faţă de copiii lor minori sunt identice, atât ai celor din căsătorie, cât şi din afara căsătoriei sau din adopţie. Copilul din căsătorie ia numele de familie comun al părinţilor. Copilul din afara căsătoriei dobândeşte numele de familie al aceluia dintre părinţi faţă de care filiaţia a fost stabilită mai întâi“, spune avocatul Elena Bălan. Psihologul Paula Irimia spune însă că mariajul este o sursă de siguranţă şi echilibru afectiv pentru dezvoltarea copiilor.
„Copilul are şanse mai mari de maturizare psihologică şi socială într-o familie închegată şi recunoscută social. Cuplurile căsătorite sunt adesea mai implicate în viaţa socială, individual sau împreună“, spune ea.
ADIO NUNTĂ! Rochia de mireasă, pe cale de dispariţie
Un articol publicat în această săptămână în cotidianul „The Times“ arată că pentru britanici căsătoria nu mai este importantă. Cei mai mulţi cred că nu există mare diferenţă între a fi căsătorit şi a trăi împreună, chiar şi în cazul în care cei doi au copii. Nici la americani situaţia nu este diferită.
Potrivit studiului realizat de British Social Attitudes, 66% dintre britanici consideră că, la nivel social, diferenţa dintre a fi căsătorit şi a trăi împreună este foarte mică. Două treimi dintre cei intervievaţi cred că divorţul poate fi un pas pozitiv, iar trei sferturi apreciază că o mamă şi un tată vitreg pot creşte la fel de bine un copil ca şi părinţii biologici. Penny Mansfield, director de cercetare al organizaţiei One Plus One, spune că mariajul poate aduce anumite beneficii unui cuplu, dar poate să-l şi destrame. „Este clar că prin căsătorie te simţi mai sigur. Actul în sine face public angajamentul respectiv. Pe mulţi alţii însă mariajul îi desparte, pentru că se simt prea legaţi de parteneri“, a spus Mansfield pentru „The Times“. În Statele Unite, în 2005, peste 5 milioane de cupluri trăiau împreună fără să se fi căsătorit. În 2007, numărul lor era însă mult mai mare. Potrivit revistei „Psychology Today“, mai mult de 50% dintre cuplurile de americani care aleg să se căsătorească au trăit împreună înainte.
„Căsătoria nu va dispărea. Locuitul împreună va deveni, însă, parte a cursului natural al vieţii - pentru tineri a devenit deja.Ei cred că este nefiresc să te căsătoreşti cu cineva înainte de a fi trăit o perioadă cu persoana respectivă. Ei nu-şi doresc ca relaţiile lor să se termine precum cele ale părinţilor lor sau ale rudelor mai în vârstă, printr-un divorţ“, spune sociologul Pamela Smock de la Universitatea din Michigan, citată de revista „Psychology Today“.