București. Baza NATO Mihail Kogălniceanu va deveni cea mai mare din Europa, după încheierea lucrărilor de construcție și amenajare. Aici vor fi cantonați în jur de 10.000 de militari și familiile acestora.

România este pe cale să devină cel mai important aliat al Statelor Unite din Europa de Est, indispensabil în zona Mării Negre. Opinia îi aparține lui Ronald H. Linden, profesor de Științe Politice și director de Studii Europene la Universitatea din Pittsburgh.

Baza NATO sporește importanța României

Profesorul Ronald H. Linden își prezintă opiniile într-un articol de analiză publicat în The Hill. El arată cât de importantă este baza NATO de la Mihail Kogălniceanu, alături de scutul antirachetă de la Deveselu, pentru Statele Unite, în actualul context de securitate de la Marea Neagră.

În articolul publicat „România este noul aliat indispensabil al Americii în Europa de Est”, analistul american arată că imediat după căderea comunismului, liderii occidentali au încercat o apropiere de Rusia, în mandatul lui Boris Elțîn. Pe de altă parte, România a făcut pași spre Uniunea Europeană și spre Alianța nord-atlantică. Asta chiar dacă unii politicieni occidentali au fost sceptici în legătură cu democratizarea țării.

În condițiile în care Rusia dorea să restrângă influența occidentală în Polonia și Ucraina, valoarea strategică a României era redusă. După atacurile din 11 septembrie, de la America s-a reorientat către Orientul Mijlociu și Asia de sud-vest și avea nevoie de mai mulți parteneri NATO în lupta contra terorismului. Astfel, regiunea Mării Negre a căpătat o mai mare valoare strategică în contextul confruntărilor din Afganistan și Irak.

România, arată profesorul american, a contribuit substanţial la forţele multinaţionale din Afganistan, cu trupe proprii.  Drept urmare, aderarea la NATO a urmat în martie 2004.

Rusia s-a poziționat împotriva Lumii Libere

După o scurtă perioadă în care a dat impresia că dorește o relație bună cu NATO și lumea occidentală, Rusia a început să ia măsuri pentru a-i bloca influenţa în vecinătatea sa. Pentru a preveni aderarea Georgiei și Ucrainei la alianța nord-atlantică, Moscova a creat două state separatiste în Georgia. De asemenea, a crescut presiunile asupra Ucrainei.

Iar în 2014, în contextul revoltelor pro-UE, Vladimir Putin a ocupat crimeea și a susținut mișcările separatiste din est. Este același model pe care l-a aplicat în Georgia. Pentru țările din est, membre ale NATO, Moscova a redevenit o amenințare. Este aceeași țară care a intervenit armat în Ungaria în 1956 și în Cehoslovacia, în 1968. Pentru România, ca și pentru Polonia, Moldova, ori țările baltice, Rusia a devenit un pericol major

România are o graniţă de 330 de mile cu Ucraina, o ţară aflată sub ocupaţie şi în război. În regiunile ucrainene învecinate cu Marea Neagră şi Delta Dunării, au loc confruntări și atacuri rusești, în condițiile în care Moscova vrea să oprească exporturile ucrainenă, se arată în articol.

Mai mult, distrugerea flotei navale a Ucrainei și ocuparea Sevastopolului, dar și a porturilor Herson şi Mariupol pun Rusia într-o poziţie potenţial dominantă în Marea Neagră. Amenințările la adresa transportului comercial au făcut ca Ucraina să colaboreze cu România. Porturile românești de la Marea Neagră și de la Dunăre sunt folosite pentru exportul cerealelor ucrainene. Iar acest lucru sporește pericolul din cauza bombelor rusești.

NATO își întărește prezența în România

În ciuda situației, România susține sprijinul pentru Ucraina, făcând eforturi să evite opoziţia fermierilor locali, care este observată în Polonia şi Ungaria. Profesorul american arată că prin poziția adoptată, România a atras iritarea Moscovei. Kremlinul evocă, regulat, „amenințări românești la adresa Rusiei”

Un alt pericol ar fi perspectiva ca Moldova să cadă sub influența Rusiei, transformându-se într-un al doilea Belarus.

În acest context Ronald H. Linden își încheie articolul amintind că strigătul anticomuniștilor din România după Al Doilea Război Mondial a fost „Vin americanii!”.

 „Nu veneau americanii atunci, dar astăzi, nepoții celor care au strigat acel slogan îi pot vedea pe drum în Constanța – alături de schimbările geopolitice pe care le reprezintă”, îşi încheie articolul Ronald H. Linden.