Cu ajutorul telescopului Alma din Chile au fost descoperite petru prima data trei exoplanete care iau nastere chiar acum, proto-planete, in jurul unei stele situate la circa 330 de ani lumina fata de noi – o stea care are doar o miime din varsta Soarelui.
Descoperirea de noi planete in afara sitemului Solar, asa-numitele exoplanete, nu mai reprezinta o surpriza. La ora actuala au fost deja catalogate mii de astfel de planete, mai ales datorita studiilor efectuate cu ajutorul telescopului Kepler. Totusi, o noua descoperire, a trei planete nou-nascute, a generat mult entuziasm printre astronomi. Este prima data cand planete in formare in jurul unei stele la randul ei nou-nascute au fost observate cu o tehnica experimentala care se bazeaza pa masurarea semnalelor provenind de la molecule de monoxid de carbon.
Pana la ora actuala exoplanetele erau descoperite prin fluctuatia luminii stelei in jurul careia orbitau (in momentul in care o planeta trece prin fata stelei observam o variatiune a luminozitatii acesteia) sau prin oscilatii ale stelei generate de atractia gravitationala a planetelor, de obicei de dimensiuni mari, care orbiteaza in jurul stelei.
De data aceasta insa astronomii au putut efectua masuratori de precizie cu ajutorul interferometrului Alma (Atacama Large Millimeter/submillimeter Array) al ESO (European Southern Observatoty) amplasat in Chile in domeniul lungimilor de unda milimetrice, deci nu in spectrul luminii vizibile. Atronomii au masurat emisiuni ale molecului CO (onoxid de carbon) cu o lungime de unda bine cunoscuta. Fluxul radiatiei masurate depinde de structurile pe care aceasta radiatie le intalneste in drumul ei. In norii care invaluiau steaua HD 163296, situata in constelatia Sagetatorului la 330 ani lumina fata de noi, s-a putut constata cum acest flux era perturbat de structurile intalnite in calea radiatiei. La fel cum de exemplu intr-un rau pietele care se situeaza in drumul apei influenteaza fluxul acesteia, eventualele structuri, precum planetele, pot influenza radiatia monoxidului de carbon. Este exact ceea ce au observat astronomii cu ajutorul telescopului Alma. Steaua HD 163296 s-a „aprins”, adica a inceput sa straluceasca, acum circa 4 milioane de ani, fiind deci o stea foarte recenta. Varsta acestei stele este doar a mia parte din varsta Soarelui nostru. Astronomii au observat deci petru prima data un sistem solar in formare.
Din analiza masuratorilor efectuate astronomii au ajuns la concluzia ca in norul de praf si pulbere care inca invaluieste steaua se afla cel putin trei proto-planete. In acest nor au inca loc procese care pot duce la nasterea mai multor planete. Planetele care influenteaza fluxul radiatiei observate sunt mari si gazoase, asemanatoare mai debraga cu Jupiter din sistemul nostru Solar decat cu Terra. Rezultatele acestui studiu au fost pubicate in doua articole recente aparute in revista Astrophysical Journal Letters.
Doua dintre planetele care s-ar afla invaluite in norul din jurul stelei se situeaza la distante fara de aceasta de 12 si 21 miliarde de kilometri, adica de 80 si 140 de ori mai departe de stea decat este Pamantul fata de Soare. A treia planeta este la o distanta si mai indepartata, la circa 39 de miliarde de kilometri fara de astru.
Noua tehnica folosita pentru descoperirea acestor proto-planete va fi optimizata in viitrul apropiat pentru a permite descoperirea de planete mai mici dar si a modalitatii prin care se formeaza acestea. Se va studia inclusiv eventuala existenta a unei atmosfere a acestor planete, precum si elementele chimice care ar putea fi prezente pe aceasta.
La ora actuala nu stim daca exista undeva in Univers planete pe care se afla forme de viata mai mult sau mai putin asemanatoare cu a noastra, insa recentele descoperiri, precum si noile tehnici utilizate, precum cea despre care tocmai v-am relatat, ne ajuta sa descoperim noi planete, printre care poate se afla si una plina de viata.
Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro