Narcisa Iorga, fost membru al CNA, acuză abuzurile la care a fost supusă de doi magistrați, în dosarul Giga TV, în care a fost condamnată la trei ani de închisoare, în primă instanță.
Narcisa Iorga vorbește, într-un interviu acordat pentru postul de radio Gold Fm, despre presiunile la care a fost supusă de în ultimii șapte ani, de când a fost trimisă în judecată. Fostul membru al CNA a precizat că DNA încearcă să obțină condamnarea sa în dosarul în care a fost trimisă în judecată, iar pentru aceasta au recurs la tot felul de tertipuri.
Narcisa Iorga a fost acuzată în dosarul Giga TV de instigare la infracțiunea de folosire a infuenței ori a autorității în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, de către o persoană ce deține o funcție de conducere într-un partid.
„Atunci când mi-a propus acordul de recunoaștere, i-am cerut procurorului să-mi explice ce faptă am comis. Nici în rechizitoriu și nici în motivarea instanței de fond, care copiază rechizitoriul, nu se explică fapta, ci totul se rezumă la repetarea unei fraze, în diverse formulări, anume că «la instigarea Narcisei Iorga, Gheorghe Ștefan l-a sunat pe Viorel Hrebenciuc». Ca și când ei nu s-ar fi cunoscut înainte, ca și când nu ar fi avut prietenii din fotbal, ca și când eu aș fi fost capul răutăților. Or, acuzarea trebuie să explice fapta”, a relatat Narcisa Iorga în interviul acordat lui Cozmin Gușă.
Narcisa Iorga respinge acuzațiile ce i-au fost aduse și povestește că acuzațiile care i-au fost aduse sunt bazate pe declarații publice, lucruri pe care le-a susținut în mod curent.
Nici măcar o secundă eu nu am perceput ceea ce am spus la telefon ca fiind o instigare la comiterea unei fapte penale. Am fost întrebată «Cine decide la nivel politic în CNA» și am răspuns «Din câte știu eu, la președinte, Viorel Hrebenciuc». Deci, aceasta este «instigarea» de care sunt acuzată”, a precizat fostul membru al CNA.
Interviul acordat consultantului politic Cozmin Gușă la Gold FM
„Cozmin Gușă (C.G.): Să vă descriu pentru început farsa judiciară ce-a generat 7 ani de coșmar pentru Narcisa Iorga, ce se află azi în fața deciziei finale după o condamnare de 3 ani în primă instanță: Giga TV nu însemna decât ambiția lui Pinalti, celebrul baron moldovean care avea și echipă de fotbal, avea de toate, ambiția de a juca național.
A creat această televiziune la București, nu a făcut mare lucru niciodată pentru că nu a reușit să atragă vedete, să aibă un program consolidat. Pinalti ar fi dorit să devină important în structura de partid care atunci era una de sorginte băsistă.
A fost un vot pentru retragerea licenței, apoi s-a tot discutat, s-a reluat votul. Au fost o serie de convorbiri ale lui Pinalti cu Hrebenciuc, ale lui Hrebenciuc cu Laura Georgescu, șefa CNA de-atunci care avea o mare putere și, printre altele, s-a ajuns și la interceptări ale SRI în care Narcisa Iorga, alături de alți membri ai CNA, a discutat cu acest Pinalti, care i-a indicat, conform treburilor pe care le știam cam cu toții, că cel care face cărțile în CNA și care are influență reală este Viorel Hrebenciuc. Era, de fapt, secretul lui Polichinelle, pe care-l știam iarăși cu toții, anume că Hrebenciuc era cel care forța treburile.
Ei bine, Narcisa Iorga a fost condamnată în primă instanță, la 3 ani, pe o cercetare a DNA despre care s-a spus în presă că și un jurnalist debutant ar fi scris o investigație mai bună. Mai mult, ea a descris un caz al procurorului care a instrumentat dosarul, care a amenințat-o încă din momentul în care a audiat-o ca martor, care ar fi dorit să-i impună recunoașterea unei fapte pe care ar fi comis-o, asigurând-o că va primi cel mult 3 luni cu suspendare.
Narcisa Iorga, refuzând să recunoască o faptă pe care n-a comis-o și spunându-i procurorului în față că nu are de ce să primească nici măcar o zi de închisoare, atunci, acest procuror, în prezența avocatului Narcisei s-a ridicat în picioare și, pe un ton agresiv și amenințător, o întreba dur și obsesiv «dacă se riscă» să meargă în fața instanței.
Avocatul Narcisei Iorga se chinuia să-l calmeze pe procuror, vă dați seama ce presiuni erau acolo, care nu s-a calmat și, cum zice și Narcisa Iorga, dacă SIIJ ar fi interesată, aceste fapte ar putea să fie probate, acest gen de presiuni, vă dați seama, un procuror să stea în fața ta, să te oblige, aproape, să recunoști o pedeapsă, sugerându-ți că dacă vei merge în fața instanței, o s-o pățești și uite că Narcisa Iorga a pățit-o. Motivarea condamnării sale din primă instanță conține 18 pagini, din care 17 pagini sunt copiate ad literam din rechizitoriul procurorului, inclusiv greșelile de ortografie și punctuație. Practic, acolo nu s-a judecat nimic. Probele au fost refuzate a fi administrate, probabil că probele aduse de Narcisa Iorga erau în favoarea ei, și atunci a fost condamnată la 3 ani.
Este un caz școală, pe de-o parte, pentru că răspunzând la telefon unui lider politic și vorbind despre un lucru cu notorietate, respectiv că influența cea mai mare la CNA o are liderul politic de atunci, Viorel Hrebenciuc, pentru că el vorbea cu Laura Georgescu și cu alți membri CNA, iar tu ai spus un lucru de notorietate, care nici măcar nu era un secret, îl spuneam și eu la televizor.
Deci, s-a ajuns în acest moment, în care tu te afli în fața verdictului final, dar ai mari îndoieli în privința corectitudinii, cel puțin din două motive: pe de o parte, procurorul care a instrumentat cazul te-a amenințat că dacă nu-ți recunoști vina, vei avea mari probleme în justiție, pe de altă parte, motivarea judecătorului care, 99%, adică 17 pagini din 18 sunt copy-paste după rechizitoriul procurorului care te amenințase înainte. De aceea spun că acesta este un caz flagrant.
Condamnată pentru lucrurile pe care le spunea în public
Narcisa Iorga (N.I.): Atunci când mi-a propus acordul de recunoaștere, i-am cerut procurorului să-mi explice ce faptă am comis. Nici în rechizitoriu și nici în motivarea instanței de fond, care copiază rechizitoriul, nu se explică fapta, ci totul se rezumă la repetarea unei fraze, în diverse formulări, anume că «la instigarea Narcisei Iorga, Gheorghe Ștefan l-a sunat pe Viorel Hrebenciuc».
Ca și când ei nu s-ar fi cunoscut înainte, ca și când nu ar fi avut prietenii din fotbal, ca și când eu aș fi fost capul răutăților. Or, acuzarea trebuie să explice fapta.
Ce înseamnă instigare? …Să impui cuiva să facă ceva împotriva voinței sale, de frică sau în speranța obținerii unui folos. Or, eu nu am făcut acest lucru. Eu am spus la telefon lucruri pe care le spuneam în mod public în fiecare ședință CNA, în emisiunile de televiziune, în declarațiile publice, în scrisorile pe care le-am trimis la Parlamentul României și la Comisia Europeană.
Anume că în CNA legea a devenit facultativă, că se aplică în mod discreționar amenzi în funcție de interese politice, că o majoritate creată atunci din propunerile USL călcau în picioare televiziunile care erau critice cu USL. Și atunci, dacă eu, timp de șase ani, am făcut în mod public asemenea declarații, fără să mă ascund, cu asumare, de ce ar fi trebuit să mă feresc să le spun la telefon?!
Nici măcar o secundă eu nu am perceput ceea ce am spus la telefon ca fiind o instigare la comiterea unei fapte penale. Am fost întrebată «Cine decide la nivel politic în CNA» și am răspuns «Din câte știu eu, la președinte, Viorel Hrebenciuc». Deci, aceasta este «instigarea” de care sunt acuzată.
Mai e ceva interesant și anume faptul că Viorel Hrebenciuc însuși a declarat în fața instanței că vorbea des cu Laura Georgescu, că știa că are conflicte în interiorul CNA, atât cu membrii propuși de PSD, cât și cu ceilalți membri, iar el fiind vicepreședinte al Camerei Deputaților, avea în subordine Comisia de cultură, care controla activitatea CNA și că trebuia să o apere pe Laura Georgescu, să o sprijine, ca lider al partidului care a propus-o în funcție.
În aceste condiții, pentru faptul că eu am spus lui Gheorghe Ștefan la telefon exact același lucru, trebuie să fiu condamnată la 3 ani de închisoare cu executare.
Cum au decurs vizitele la DNA
C.G: Când ai fost chemată prima oară ca martor la DNA, te gândeai ca se va ajunge într-un asemenea punct sau ai privit-o ca pe o rutină?
N.I. M-am dus la DNA ca o floare, că tot mă cheamă Narcisa. M-am dus cu toată încrederea, căci eu, pe vremea aceea, aveam încredere în lege, în justiție, în DNA, spuneam că nu e posibil să fii acuzat pe nedrept, că în momentul în care cineva e pus sub urmărire penală, acuzarea trebuie să fie susținută de dovezi, nu poate fi o joacă de copii.
Așadar, m-am dus singură la DNA, fără avocat, am considerat că nu am nicio problemă, că știu foarte bine lucrurile și am fost uimită, șocată, de acest domn procuror, care m-a tratat ca pe cel mai mare hoț al României, în timp ce eu încercam să îi explic cât puteam de clar ce s-a întâmplat cu Giga TV, că legea prevede doar 5 situații în care poate fi retrasă o licență audiovizuală, iar Giga TV nu s-a găsit în niciuna dintre aceste situații.
E ca și când unui magazin i s-ar retrage autorizația de funcționare pentru că pe terasă s-a găsit o masă murdară, dar magazinul nu are terasă, ca să descriu plastic situația. Postului Giga TV i s-a retras licența motivând că nu mai are emisie, dar Giga TV avea emisiuni pe post. Când un post nu mai emite înseamnă că nu se mai vede nimic pe ecran în afară de așa-numiții purici. Or, Giga TV avea emisiuni pe post, cum să-i retragi licența?! Doar printr-o interpretare abuzivă, eronată, absurdă a CNA. Atunci i-am spus lui Gheorghe Ștefan că trebuie să conteste decizia la CNA și în instanță.
Eu nu i-am răspuns la telefon doar lui Gheorghe Ștefan, pentru că era de la PDL, iar pe mine mă propusese Traian Băsescu în CNA. Răspundeam oricui mă suna, de la orice partid, și de la PSD, și de la UDMR, de la orice organizație sau instituție, inclusiv de la CSM.
Atât în legea audiovizualului, cât și în Regulamentul de Organizare și Funcționare al CNA există prevăzută obligația membrilor CNA să facă tot posibilul să servească interesul public, iar din punctul meu de vedere, închiderea unui post de televiziune într-un mod abuziv lezează grav interesul public.
Apropo de discuțiile pe care le are un membru CNA, care nu are statutul unui judecător, deci nu are interdicții, ci dimpotrivă, obligația de a discuta cu oricine este interesat de legislația audiovizualului, atunci când răspundeam procurorilor și judecătorilor din CSM, care erau linșați mediatic de televiziuni era în regulă? Sau când mă întâlneam cu ei prin sediul CNA? Deci cum e? Dacă vorbești cu un om politic trebuie să fii condamnat la închisoare, iar dacă vorbești aceleași lucruri cu un judecător sau un procuror, membri ai CSM, e totul în regulă, e legal, e corect?
Condamnare pentru un telefon
CG: Dacă cineva îmi spunea vreodată că pentru un telefon și-o conversație banală poți fi condamnat la închisoare, aș fi râs.
N.I: Normal, pentru că e de râs…
C.G.: Nu te-ai gândit că punerea ta sub acuzare a fost necesară pentru a se putea face legătura între cei doi și pentru a fi strânși cu ușa? Eu nu știu dacă vor fi condamnați, căci amândoi sunt beneficiarii atâtor denunțuri, mai ales Pinalti a denunțat și-n stânga, și-n dreapta, Hrebenciuc a fost forțat să denunțe, ei sunt doi mari denunțători. Nu te-ai gândit că acesta este motivul pentru care tu te-ai trezit în această postură, atât de periculoasă?
N.I.: În cei șapte ani de proces, căci atât a durat procesul: șapte ani, pentru un telefon și zero lei. Nu există prejudiciu, nu a fost nici un leu dat sau luat sau cerut cuiva. Pe parcursul acestor șapte ani, am remarcat niște schimbări ale lui Viorel Hrebenciuc. Acesta a fost primul dosar în care cei doi au apărut, a fost declanșatorul, după el au început să curgă altele. A fost o amorsă pentru a-i determina pe ei să recunoască sau să denunțe alte fapte.
Vreau să mă opresc asupra unui exemplu: Viorel Hrebenciuc a fost acuzat de tranzacționarea a 40.000 ha de pădure în Dosarul retrocedărilor și a primit în acel dosar o pedeapsă de 2 ani închisoare cu executare, în timp ce în dosarul CNA a primit, în primă instanță, 3 ani de închisoare.
Fiul lui Hrebenciuc, care ar fi fost beneficiarul a 12.000 ha de pădure din cele 40.000 de ha tranzacționate, a primit 2 ani cu suspendare. Iar eu, pentru zero lei prejudiciu și pentru că am spus la telefon lucruri pe care le-am spus ani la rând în mod public, primesc, în primă instanță, 3 ani cu executare. Deci, cum se face justiție? Dacă furi mult, nu ești sancționat dur, dacă nu furi nimic, ești condamnat la 3 ani de închisoare? Eu nici măcar nu pot concepe ce înseamnă 40.000 ha de pădure.
Opinia mea este că Viorel Hrebenciuc a făcut niște înțelegeri pentru a primi în dosarul CNA o condamnare și spun asta pentru că am observat cum s-a schimbat poziția lui de la începutul dosarului până la final. Este opinia mea, nu am nicio dovadă, să fim bine înțeleși.
El are peste 65 de ani, are probleme de sănătate, are denunțuri, dacă va fi condamnat, probabil că va face o lună-două de închisoare și la revedere! S-a salvat din altele. Eu nu am nici un dosar, acesta este primul în care sunt implicată. Eu nu am ce să negociez. Eu nu-mi negociez libertatea.
Riscul de a ajunge în fața instanței
Procurorul mă întreba obsesiv dacă «mă risc» să ajung în fața instanței. Păi, cum? Eu știam că instanța face dreptate, nu-ți asumi riscuri mergând în instanță, decât dacă ai comis fapte penale. Procurorul îmi tot dădea exemple cu alte dosare ale lui care s-au finalizat cu condamnări, dar în acele dosare era vorba despre milioane de euro. Aici nu e vorba despre nici un leu. Este vorba despre o convorbire telefonică, în care eu am furnizat informații publice, precum cine pe cine a propus în CNA.
Acestea reprezintă informații de interes public, care se găsesc pe site-ul Parlamentului. Am spus cum s-a votat în CNA, dar ședințele CNA sunt publice, iar după ședințe, pe site-ul CNA se publică modul în care au votat membrii CNA. Și pentru asta eu primesc trei ani cu executare? Foarte bine! Trimiteți un om la închisoare pentru că a spus la telefon lucruri pe care le-a spus și public.
Chiar dacă voi face închisoare, eu nu voi putea spune vreodată că am greșit cu ceva. Eu îmi asum acest lucru. Mă duc cu capul sus. Eu, în dreptate, nu mai cred. Mă aștept la ce e mai rău, dar nu știu ce se dorește a se demonstra cu această condamnare. Ce vor ei să demonstreze? Că dacă nu pleci capul, poți rămâne fără el? Foarte bine.
Am spus și în fața instanței, probabil că doamnele judecătoare au fost surprinse, dar am spus direct că dosarul acesta este o maculatură. Sunt 39 de bibliorafturi care cuprind actele tuturor televiziunilor, de la înființarea acestora. Nu au nicio relevanță în dosar, dar sunt puse acolo doar ca să impresioneze cu dimensiunea bibliorafturilor. Chiar așa îmi spunea procurorul, arătându-mi cele 39 de bibliorafturi înșirate de-a lungul unui perete: ia uitați-vă ce dosar v-am făcut. Așa, și? Acuzarea la adresa mea conține o singură frază. Că l-aș fi îndemnat, că i-aș fi sugerat lui Pinalti să-l sune pe Hrebenciuc.
Ambiția unui procuror care vrea o condamnare
C.G.: Poate fi și ambiția unui procuror, care primind un caz și spunându-i-se să o oblige pe Narcisa Iorga să recunoască vinovăția, nereușind, s-a dus până în pânzele albe, probabil și bazat pe o relație cu judecătorul. Adică un judecător să facă copy-paste din rechizitoriul procurorului, înseamnă că era bazat, că de-asta te-a și întrebat dacă «te riști», că știa că există un circuit creat acolo ca să se întâmple ceea ce voia el să se întâmple, dacă nu prin voința ta, care ai refuzat, atunci prin decizia unui judecător, care a preluat copy-paste din rechizitoriu.
Asta nu este justiție, iar tu ai recunoscut mai devreme că ești un om care ai trecut dintr-o parte în cealaltă, în urma propriei experiențe. Tu nu erai un om neinformat. Ai spus că asta trebuie să se întâmple în România, trebuie să se facă curățenie, ai scris 20 de ani despre cât s-a furat în România, era, într-un fel, o satisfacție profesională. Cum ai perceput cât de dramatică e situația, de fapt?
N.I.: Probabil că e același sentiment cu acela pe care îl ai când descoperi că ești înșelat de cel cu care trăiești o viață alături, când ești mințit, când descoperi că are o viață paralelă. Pentru mine a fost un șoc, de la prima vizită la DNA și până când am primit hotărârea primei instanțe. Am tot sperat că lucrurile acestea nu se vor întâmpla, cu toate că ani de zile pierduți prin sălile de judecată mi-au permis o oarecare evaluare.
Totuși, mi-a fost greu să cred că dacă nu există dovezi sau dacă există dovezi care contrazic acuzarea, cineva poate fi condamnat fără nici un fel de dovadă. Nu am crezut. Probabil că am fost naivă și îmi dau seama acum cât de tare am greșit atunci când am fost de partea celor care cred orbește în justiție. Nu e bine să crezi orbește nici în jurnaliști, nici în politicieni, nici în judecători, nici în procurori, în nimeni. Întotdeauna trebuie să treci prin filtrul propriu toate informațiile.
Când cineva este acuzat, de ce nu există și punctul de vedere al apărării acelei persoane? De ce ani de zile s-a făcut spectacol cu cătușe numai cu punctul de vedere al acuzării? Cel care este acuzat când se apără public?
Pentru mine, acest dosar este o lecție și chiar dacă ajung la închisoare îmi pare rău doar pentru că se face o nedreptate, dar pe de altă parte, e o experiență de viață, poate că asta mi-a trebuit, ca să văd că există nedreptăți, că există oameni care ajung la închisoare pe nedrept. Știu că poate fi considerat un șablon ce spun eu acum, că «pușcăriile sunt pline de nevinovați».
„Pușcăriile sunt pline de nevinovați”
C.G.: În cazul tău nu este un șablon pentru că vorbim despre un om care n-a furat un cap de ață în viața lui și a fost un jurnalist printre cei mai incomozi pentru aceste nedreptăți din societate, adică tu nu ești oricine. Este foarte tonică această poziționare a ta, în care asumi că trăim într-o degringoladă absolută, în care îți asumi că din postura ta de nevinovată ți se poate întâmpla și ceva ce nu-ți dorești, dar dacă asta e țara la care ai contribuit…
N.I.: Probabil că e o plată pe care o merit. Deci dacă eu am crezut orbește în justiție, în dreptate, dacă, la rândul meu, nu am dat doi bani pe apărările unor acuzați dinaintea mea, atunci poate că Dumnezeu, care nu bate cu parul, a zis ia să treci și tu prin această experiență ca să vezi cum e. Deci, eu mi-o asum, dar chiar dacă mă duc la închisoare cu limita maximă, eu niciodată nu voi înțelege de ce am fost condamnată. Adică am fost condamnată pentru că am spus la telefon lucruri pe care le-am spus public de nenumărate ori, de-a lungul celor șase ani de mandat în CNA.
Ce vor ei să-mi demonstreze? Că Hrebenciuc era un îngeraș, că nu făcea nici un joc în CNA? Fosta mea colegă, Cristina Trepcea, de asemenea jurnalistă cu vechime, a declarat în dosar că a fost sunată de Viorel Hrebenciuc pentru a o vota pe Laura Georgescu președinte al CNA. Președintele CNA se alege de către membrii CNA prin vot. Și Cristina Trepcea, și Laura Georgescu erau propuse de PSD, iar Cristinei Trepcea i-a cerut Viorel Hrebenciuc s-o voteze pe Laura Georgescu.
Deci, eu dacă am spus că, la nivelul Laurei Georgescu, Viorel Hrebenciuc este cel care decide politic, adică el «a tras sforile», căci așa era numit: sforarul șef al politicii românești, trebuie să fac închisoare pentru asta? Foarte bine! Fac închisoare, dar asta nu înseamnă că am greșit. Nu am greșit.
„Am evitat să mă exprim asupra dosarului”
C.G.: Eu spuneam toate aceste lucruri la televizor. Pe mine atât de tare m-a enervat această sarabandă dintre Laura Georgescu și Viorel Hrebenciuc, încât eu exprimam la televiziuni, nu la una, ci la mai multe, în cuvinte mult mai grele și mai dure decât ceea ce ai spus tu într-o convorbire telefonică.
N.I.: Pe parcursul a 7 ani, cât a durat cercetarea penală și judecătorească, am evitat să mă exprim asupra acestui dosar. Am vorbit doar când s-a refuzat o probă esențială în dosar. Am cerut să se asculte în sala de judecată un fragment de câteva minute din înregistrarea audio a ședinței publice a CNA din data de 17 septembrie 2013, când a fost retrasă licența Giga TV.
În acea ședință, directorul departamentului juridic al CNA a spus că nu se poate aplica articolul pentru retragerea licenței, nefiind întrunite condițiile legii, ci un alt articol, care prevedea sancțiunea cu somație sau amendă, adică exact ceea ce susțineam și eu. Deci, directorul departamentului juridic susține, ca și mine, că era abuzivă retragerea licenței, și asta în ședința publică a CNA în care s-a luat decizia de a fi retrasă licența.
Problema e că acest director, de frică, în fața procurorului a susținut altceva decât a spus în ședința CNA, apoi, în fața instanței, a revenit la prima variantă, dar judecătorul de la fond nu a ținut cont de această declarație, ci a luat-o în considerare doar pe cea din fața procurorului, regăsită în rechizitoriu.
De aceea am cerut în apel să fie ascultată această înregistrare, dintr-o ședință publică a CNA. Nu s-a acceptat această probă, care era una importantă, din punctul meu de vedere, pentru a demonstra că în ședința publică a CNA, șeful departamentului juridic a susținut exact același lucru ca și mine, anume că postului Giga TV nu trebuia să-i fie retrasă licența.
Se consideră că eu, spunând toate aceste lucruri la telefon, nu știu ce consultanță aș fi oferit, dar când aveam întâlniri cu membri ai CSM, care se plângeau de linșajul mediatic la care erau supuși era bine? Eu consider că atâta vreme cât ești într-un mandat public, ai obligația să răspunzi oricui la telefon, iar membrii CNA nu au statut de judecători, să nu poată intra în contact cu justițiabilii.
Membrii CNA au obligația să discute cu radiodifuzorii ce se consideră lezați sau cu oricine are interes în legislația audiovizualului, au obligația să apere interesul public. Exact asta am făcut și eu: am spus la telefon că un post de televiziune a rămas fără licență audiovizuală în mod abuziv, din cauza unor interese politice.
Nu, nu e adevărat, trebuie să faci închisoare pentru asta. Bine, atunci, ce pot să mai zic? Mai pot să zic ceva?
„O decizie strâmbă”
C.G.: Da, mai poți să zici. Eu nu cred că se va lua o decizie atât de strâmbă. I-ai convins pe toți cei care ne ascultă, chiar și într-o asemenea scurtă prezentare, despre ce potlogărie este vorba aici și pentru că tot le este frică de mediatizare, le promit că alături de alți colegi din presă nu lăsăm treburile astea așa, oricât de mult s-ar strădui.
Aici, în acest dosar, este absurdul absurdului. Mai trebuie să spun că această prezență publică a ta a fost la insistențele mele, am crezut că este important să spui această poveste pentru că nu este normal să te duci în fața unei sentințe finale fără să fii lăsată să prezinți probe, fără să spui ceea ce ai fi avut de vorbit pentru că suntem oameni și nu e vorba doar de compasiune aici, este vorba despre corectitudine, conviețuire, trebuie să ne punem în locul tău cu toții, să vadă cu toții ce li s-ar putea întâmpla, cam despre asta am vrut să discutăm.
N.I.: Mulțumesc mult pentru acest sprijin, contează extraordinar de mult pentru mine acest sprijin care vine din partea ta pentru că știu că este un sprijin mare. Faptul că pot să-mi spun și eu punctul de vedere contează enorm pentru mine, indiferent ce se va întâmpla, căci, așa cum am spus, mă aștept la ce e mai rău, dar o spun cu mâna pe inimă și cu capul sus: nu am făcut nimic ilegal. Am spus la telefon cine decide la nivel politic în CNA și cine cum a votat, sunt lucruri pe care oricine le poate spune în piața publică, în discuția din casă, la serviciu, oriunde.
Dacă noi nu mai avem voie să vorbim, să ne exprimăm opiniile, este opinia mea, bazată pe argumente, dacă nu ai voie să spui nimic pentru că riști să te duci la închisoare, înseamnă că am ajuns foarte rău cu democrația. Nu vreau să mă victimizez, dimpotrivă. Chiar dacă fac închisoare, fac închisoare pentru dreptate, deci voi fi condamnată pentru dreptate. Foarte bine! Îmi asum.
„S-ar putea să vii tu la mine, cu niște prune…”
C.G.: Sper să nu fie cazul, Narcisa. Îți mulțumesc și te îmbrățișez de la distanță și, oricum, la o săptămână după data de 25, trebuie să vii cu palinca aia că e ziua mea de naștere.
N.I.: S-ar putea să vii tu la mine, cu niște prune…
C.G.: Nu, nu, nu. Eu cred că mai degrabă nu și vei veni tu la ziua mea de naștere. Te îmbrățișez cu drag, îți țin pumnii și bazează-te pe sprijinul tuturor celor care te-au cunoscut și care știu cum ești de fapt și care nu vor lăsa, atât cât pot ei să facă, să fii nedreptățită în acest hal.
N.I.: Mulțumesc mult tuturor și vă urez numai bine. La revedere!
CG: A fost o emisiune destul de greu de dus. Țin mult la Narcisa Iorga și acești șapte ani, fraților, acești șapte ani sunt un coșmar obținut pentru nimic, pentru jocurile unor mafioți din justiție, din politică sau din afaceri, așa cum v-ați putut convinge. Îi ținem pumnii Narcisei Iorga. Numai bine!”