Năravurile femeilor de pe meleagurile noastre încondeiate de un turc la 1660

Năravurile femeilor de pe meleagurile noastre încondeiate de un turc la 1660

În anii 1660, Evliya Celebi (foto), cronicarul care timp de patru decenii a însoțit armatele otomane, a ajuns în Dobrogea, Moldova, Ardeal, Banat şi Ţara Haţegului, culegând material pentru „Cartea călătoriilor”.

Turcului nostru îi cam fugeau ochii după muieri, așa că ne-am ales cu portrete ale celor de pe meleagurile noastre.

Despre femeile uşoare din Medgidia, pe atunci Karasu, a scris: „Cântăreţelor li se spune guvende. Ele sunt numeroase şi merg din casă în casă şi cântă din dible acordate la întâmplare sau umblă prin grădini fluierând, aceasta nu se consideră o ruşine.

Aceste femei destrăbălate au ruinat atâtea mii de oameni de familie şi, ducându-i la faliment, i-au făcut să devină slujnici”.

Ne puteți urmări și pe Google News

În Medgidia, cronicarul nu spune că guvendele erau pedepsite,  însă când prostituatele din Ismail, Chilia şi Tulcea erau prinse în fapt „ele sunt duse pe o insulă, aflată la cinci ore de Tulcea, şi lăsate acolo dezbrăcate, încât mor într-o noapte din pricina ţânţarilor”.

La București, multe femei ușoare

La Bucureşti i-a plăcut mult, fiind un loc plăcut, cu foarte mulţi bărbaţi arătoşi şi femei uşoare. „Îndeosebi când omul vede fetele necăsătorite umblând cu capul gol şi cu părul despletit fir cu fir şi cu papucii galbeni în picioare, la drept vorbind i se împrăştie mintea ca părul răvăşit.

Dar majoritatea acestora sunt nişte sărmane cu moravuri uşoare. Toate nelegiuitele de aici umblă cu faţa descoperită şi poartă fuste de stofă şi de mătase aurită, în diferite culori”.

La Iași, prostituatele plateau taxă beiului

La Iaşi, portul prostituatelor era altul: „Femeile uşoare din acest oraş, zise gazde, stau în cârciumi. Ele poartă un fel de rochii pestriţe din atlaz, din stofă de mătase şi de catifea şi se încalţă cu papuci cu tocuri înalte şi împodobite cu cuie cu capete mari şi aurite.

Ele stau cu capul gol şi cu părul negru despletit. Oferind celor care le ies în cale frumuseţea lor şi plăcerile trupeşti ele plătesc, ca dare, beiului Moldovei, şase pungi pe an.

În schimb, femeile cinstite poartă peste fusta de mătase colorată un şorţ albastru, ca şi cele de la marginea Istambulului. În felul acesta şi după îmbrăcăminte se cunoaşte dacă o femeie este sau nu de moravuri uşoare”.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric