Una dintre marile victorii de anul acesta, în domeniul cultural, este faptul că Muzeul Național al Literaturii Române a scăpat de surghiun. Acum se reinventează.
Muzeul Național al Literaturii Române a primit două spații. Unul este în spatele Bisericii Albe de pe Calea Victoriei, celălalt este pe Calea Griviței. Muzeul a scăpat de surghiun, după ce în 2014 a fost evacuat din sediul de pe Bulevardul Dacia. Surghiunul va lua cu adevărat sfârșit la 15 ianuarie 2017, de Ziua Culturii Naționale, când noile sedii vor fi inaugurate. Directorul muzeului, Ioan Cristescu, ne-a povestit despre reinventarea acestei instituții, care trebuie să fie mai vie, prin educarea publicului și prin aducerea limbii române, în conștiința celor care îi vor călca pragul, la rangul pe care îl merită. Nu este doar limba în care ne înțelegem pe aici, ci este ceea ce ne identifică în această perioadă a istoriei, în care globalizarea amestecă totul și stinge identități naționale. Muzeul Național al Literaturii Române va deveni un templu al Limbii Române. Mâine este Ziua Limbii Române, un prilej să vorbim despre ce vrea să fie Muzeul Național al Literaturii Române.
- EVZ: Ce vreți să faceți din clădirea aceasta?
-Ioan Cristescu: Inevitabil, un muzeu al literaturii trebuie să prezinte și o cronologie a literaturii române. Vom avea și o istorie a literaturii române, dar și o istorie a limbii și culturii române. Pentru că pentru perioada secolelor XVI-XVII-XVIII nu putem vorbi de o literatură română oricât am dori noi. Istoricii literari au găsit valențe literare și la Miron Costin și la Grigore Ureche și la Dosoftei. Scrierea lor nu a fost de la început o scriere literară, ei nu s-au gândit să facă literatură. Dar pentru a fi conectați la lumea europeană – în prima parte, până la sec. XIX, faptul că deși nu am avut o literatură în adevăratul sens al cuvântului, de tip Shakespeare, de exemplu, am avut o cultură și o civilizație autentic românești. Și vrem să punem în valoare acest lucru. De asemenea, să punem în valoare și prin faptul că, așa cum acum România este una dintre cele mai moderne țări din punctul de vedere al internetului, în secolele XVII și XVIII spațiul românesc era din punctul de vedere al tiparului un spațiu foarte bine dotat. Erau tipografii foarte bine dezvoltate, și nu trecuseră sute de ani de la Guttenberg (Biblia lui Guttenberg a fos tipărită la 1454- n.r.). Vrem să punem în valoare și alte aspecte – literatura română veche, cea umanistă, să punem în valoare câteva personalități importante: de exemplu Cantemir. Și aici, momentul Cantemir, mergem pe ideea de conectivitate cu valorile europene și în așa fel încât să demonstrăm faptul că după Cantemir tot timpul am fost în legătură cu Europa și cu lumea. Chiar dacă a fost mai mult cu Bizanțul, după aceea venind pașoptiștii, se cunoștea ce se întâmplă în Europa, ce scriitori erau.Scriitorii români de tipul Alecsandri au intrat în legătură cu mari scriitori francezi sau cum a fost Cantemir cu Leibniz.
Un Muzeul al Literaturii Române este și un muzeu al limbii române, și vrem sau nu vrem, este marca noastră identitară – limba română
- Și, spre zilele noastre?
- Toată zona aceasta va fi o zonă de cultură și civilizație românească. Mai există ideea de conectivitate, va fi permanent urmărită și literatura secolului XX. Va fi un muzeu până în 1990. Cu personalități, cu grupări literare, cu generații literare. Bineînțeles că unii dintre ei sunt scriitori canonici și vor fi puși în valoare în mod diferit, pentru că nu ai cum să nu-l pui pe Arghezi de pildă în secolul XX, un foarte mare poet al secolului XX, poate cel mai mare, sau pe Lucian Blaga, pe Bacovia. Mai există o chestiune pe care o urmărim și anume – trei teme – tema școlii românești- aici venim de la Brâcoveanu, academiile domnești până în secolul XX cu Spiru Haret și cu ceilalți pentru că, inevitabil, un Muzeul al Literaturii Române este și un muzeu al limbii române, și vrem sau nu vrem, este marca noastră identitară – limba română. De când am ajuns director am pus muzeul sub semnul a trei cuvinte concept – patrimoniu, identitate, creativitate. Identitatea ne interesează, pentru că valorizarea noastră în contextul globalizării se face prin identitate. Nu prin diluare. Muzeul, din punctul meu de vedere, are un rol educativ, mai degrabă, decât un rol recreativ. Cred că muzeul trebuie să-ți pună probleme, probleme ale trecutului, ca să te învețe probleme ale prezentului și să vezi viitorul. De asemenea, alături de școală, pentru secolul XIX, marii scriitori au fost și mari oameni politici. Vasile Alecsandri, Ion Ghica, Kogălniceanu și alții. Și vrem să arătăm cum gândeau oamenii din secolul XIX...
- Cum se împletea poezia cu diplomația la Alecsandri, oameni cu o cultură imensă...
- Nu vrem să punem în oglindă cu ce avem azi... Acesta ar fi un alt traseu.
Foto: Pe aici, poate, vor coborî și personaje din basmele românești
Creativi pentru copii și cei tineri
- Vorbeați de creativitate...
- Muzeul Literaturii a fost considerat foarte mult timp un loc unde să vină scriitorul contemporan și să se exprime. Foarte bine, să se exprime, dar scriitorul contemporan trebuie să fie și sprijinit. Muzeul Literaturii va încuraja creativitatea în toate formele ei, care au legătură cu scriitorii, dar și creativități adiacente. Avem scriitori care au fost și foarte buni artiști plastici, avem scriitori care erau foarte buni muzicieni, avem muzicieni care au fost scriitori, medici care au fost scriitori. Deci toate zonele în care avem creativitate pusă pe hârtie din punctul meu de vedere... mulți dintre ei poate nu sunt în istoria canonică a literaturii, asta nu însemană că ei nu trebuie să fie valorificați.Vor mai fi expoziții, seri muzicale, întâlniri, dezbateri.
- Tineretul cum v-ați gândit să-l atrageți? Copiii?
- Copiii sunt prioritari. Tot spațiul de la demisol e dedicat copiilor. Aici vor avea 250 de metri pătrați dedicați lor și va fi un spectacol al viselor copilăriei. Tineretul va fi atras și prin tehnologii, dar și prin faptul că acest muzeu este gândit ca un fagure: modul de expunere și modul de explicare sunt gândite extrem de modern în ideea de fagure, din care tot iei și nu se termină niciodată. Pe 15 ianuarie, la inaugurare- îmbină toate tehnologiile posibile ale audiovizualului și toate posibilitățile de comunicare posibile. În toate camerele, cine va intra în muzeu, principiul este să nu se plictisească 8 ore cât este programul, dar nici 24 de ore, dacă ar fi să stea atât aici. Pentru că un muzeu viu nu este viu, din punctul nostru de vedere, prin oamenii care îi calcă pragul și prin activitățile oamenilor vii, este viu dacă dă viață exponatelor. Surprinzător, având literatură poți să dai viață mult mai repede decât poți să dai viață unor dinozauri. Ai posibilitățile fiecărui individ care prizează literatura. Literatura se construiește după fiecare cititor.
- Mă gândeam: oare câte personaje or fi în literatura română?
- O să aveți o surpriză- vor fi foarte multe personaje aici, nu numai personaje. Orice literatură are personaje clasice, canonice, peste care nu poți să treci. Dacă vorbim despre copii, nu poți trece peste Hansel și Gretel, peste Pinocchio. La noi nu poți să treci peste Creangă, oricât ai vrea, sau alte personaje din basme. Personajele pot prinde viață, trăim în secolul XXI și avem nenumărate posibilități să le facem să miște.
Să citești în Biblioteca lui Blaga, să respiri literatură în sufrageria lui Cioran
Foto: Noul sediu central al Muzeului Literaturii este o casă ridicată la începutul secolului XX. A aparținut familiei Sturdza
- Acum că tot vă reinventați... Știți că a fost o mare discuție că ok, vii la muzeu, vezi, dar ar fi bine să fie și o cafenea, locuri de relaxare...pregătire sufletească pentru a intra în muzeu sau de revenire ... după vizită!
- Cine are posibilitatea să facă așa ceva, poate să facă. Și aici va exista un loc de lectură unde poți să bei un ceai sau o cafea. Dar intenția noastră nu este să vină la noi și să stea la șuetă. Intenția noastră este să vină la noi și să citească, pentru că se citește din ce în ce mai puțin și se scrie mult și nu știu dacă întotdeauna bine. Mergem pe zona aceasta, a educației.
- Spațiul celălalt, din Calea Griviței, e mai mult pe parte administrativă?
- Spațiul celălalt are 4.000 de mp, este generos, este conceput altfel. În afară de manuscrise, cărți rare și valoroase, muzeul deține și un important patrimoniu de mobilier al scriitorilor români. De la Ion Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Titu Maiorescu... Avem mobilier de epocă și de la Goga, Coșbuc, Sadoveanu, Arghezi. Acest mobilier este păcat să nu fie expus. Avem colecții întregi, cum ar fi biblioteca lui Blaga, aceasta nu ar trebui să stea în rând cu alte biblioteci pentru că ea spune ceva.
-Poți sta o viață în biblioteca unui scriitor...
- Exact. Oamenii să meargă într-o cameră în biblioteca lui Blaga, în cealaltă cameră în biblioteca lui Goga, sau să meargă în sufrageria lui Cioran sau în salonul Literatorul, sau în salonul lui I. H. Rădulescu. Vorbesc de zone de mobiler și de ambianță complete. E păcat să nu fie expuse generos. Acolo va fi acest muzeu al colecțiilor, vor fi depozitele de patrimoniu, manuscrise, carte rară, artă plastică (sunt peste 800 de lucrări). Vor mai fi o sală de conferințe, o galerie de artă plastică. Muzeul are o colecție impresionantă de ilustrație de carte, fotografii. Avem atelierul de restaurare, care și el necesită un spațiu potrivit – acum stă în 20 de mp, când ar trebui 150 de metri pătrați. Depozitele de carte rară au nevoie de 200-300 mp, la Casa Presei stau în 80 de metri. Ele vor fi și foarte securizate. Clădirea este foarte solidă, e bine compartimentată – acolo a fost tezaurul filatelic al României în ultimii 40 de ani. Patrimoniul va fi în siguranță, și va fi bine conservat și bine păstrat. Anul acesta, pentru Muzeul Național al Literaturii Române a fost bun. I-am tot avertizat cu 2017, când muzeul împlinește 60 de ani de existență. Noi vrem să fim Capitală Culturală Europeană și....ar fi fost nefiresc.